Ce au în comun scandalurile dr. Arafat și dr. Beuran? O miză uriașă, de multe miliarde de euro anual. Prețul va fi plătit de noi, de români. Sănătatea noastră va deveni o afacere, diferența dintre viață și moarte va deveni o chestiune care va depinde doar de oportunitatea de afaceri.
După o schemă deja clasică, când se urmărește realizarea unui scop imposibil sau greu de atins fără sprijinul presei, se procedează după cum urmează. Pasul unu, entități economico-financiare interne/externe contactează o firmă de PR, publicitate, consultanță sau alte chestii din zona asta, în care traficul de influență poate fi mascat.
Pasul doi, se stabilesc două obiective, unul de acoperire, declarat, care va fi trecut în contract, al doilea, cel acoperit, care nu va apărea ca obiect al contractului. Pasul trei, se stabilesc bugetele. Unul va fi la vedere și va fi justificat prin prestarea serviciilor pentru obiectul declarat, altul, va fi la negru, banii vor fi plătiți cu servieta și vor acoperi costurile și onorariile pentru realizarea scopului real, cel clandestin, nedeclarat. Din aceste sume, albe și negre, se trece în pasul patru la plata jurnaliștilor.
Unii, cei mai scrupuloși sau mai nesiguri în acest lanț infracțional, vor fi plătiți oficial, pe contract, iar obiectul va fi prestarea de servicii în scopul declarat, iar demersurile jurnalistice care urmăresc scopul clandestin, le vor fi solicitate „pe lângă”: „hai, te rog, bagă și mie informația, știrea, ancheta, dezvăluirea asta, la tine, că m-a rugat un prieten al celor cu care avem contractul din care iei și tu bani.”
Ceilalți, cei mai eficienți și siguri, cei cu care cârdășiile sunt vechi și verificate se lucrează „pe față”: „avem de făcut asta și asta, tu ai de primit suma X.” Schema, cum spuneam deja, una clasică, este aceeași în linii mari și în cazul campaniilor de durată, acolo unde realizarea scopurilor se întinde mai mult în timp, luni sau chiar ani.
Ei bine, la declanșarea unei asemenea campanii asistăm zilele astea. Mai bine zis, la reluarea ei. Scopul este amputarea Sănătății prin privatizarea unor hălci din ea. Pentru ca acest scop să poată fi atins fără scandal prea mare și cu cât mai puțină opoziție, vocile sonore din Medicină trebuie compromise, personalitățile cu un cuvânt de spus trebuie reduse la tăcere.
Sezonul I l-am văzut în anii trecuți, actori principali au fost somitățile medicale care s-au trezit cu dosare penale pentru fapte inexistente, sau în baza unor denunțuri smulse prin șantajarea de către procurori a unor pacienți. Sezonul II a început cu compromiterea doctorilor Raed Arafat și Mircea Beuran, personalități medicale care nu mai au nevoie de nicio prezentare.
Ca să poată fi compromiși public, cum spuneam, este nevoie de presă. Am o rugăminte la cei care se ocupă de această crimă, pe care îi știu, iar ei mă cunosc, cu fratele unuia dintre am fost chiar coleg ani buni: să-i ocolească cu desăvârșire pe jurnaliștii din Trustul nostru. Marius, te rog o singură dată! Lasă-ne oamenii în pace!
Recomandările noastre
