Exclusiv. Diplomație sau agitație? Ștefan Popescu explică testul Washington pentru politica externă românească

Participarea președintelui României, Nicușor Dan, la Washington, în calitate de observator la prima reuniune la nivel înalt a Consiliului pentru Pace, vine într-un moment sensibil pentru relația transatlantică. 

Într-un context marcat de recalibrări strategice la Washington, de tensiuni între Statele Unite și Uniunea Europeană și de repoziționări regionale generate de războiul din Ucraina și de criza din Orientul Mijlociu, fiecare gest diplomatic capătă greutate.

Pentru analistul de politică externă Ștefan Popescu, decizia în sine este justificată, însă miza reală ține de ce urmează după fotografie.

„Nu știm pentru moment să fie o gândire strategică, dar știm că participarea președintelui României chiar în calitate de observator la prima reuniune a Consiliului Păcii este o decizie corectă”, afirmă el în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei. 

Interior opulent inspirat de Castelul Peleș la vila lui Gradu Cârpaci, descoperit de polițiștii români: Mulți bani, lucruri de valoare

Un bărbat înarmat cu o sabie a fost împușcat în picior după ce a atacat un polițist în Poiana Lacului

Ștefan Popescu și semnalele de la Washington

Statutul de observator permite României să fie prezentă în cercul de discuții fără a-și asuma imediat angajamente ferme, o formulă utilizată anterior și de alte state europene.

Ștefan Popescu amintește exemplul Italiei, unde premierul Giorgia Meloni a optat pentru o formulă similară. „Sigur că această decizie a fost mult facilitată de exemplul oferit de Italia, Giorgia Meloni venind cu această soluție de țară cu statut observator”, a explicat el. 

Iar această mișcare, în opinia sa, poate fi interpretată drept o mișcare de prudență strategică.

Ștefan Popescu, analist de politică externă.Sursa foto: Captură video

Nu e suficient doar o vizită

Însă analistul de politică externă avertizează că simpla participare nu este suficientă. „Pentru ca această participare să nu fie o simplă bifarea unui eveniment și să ofere impresia partenerilor americani că România încearcă să tragă de timp, trebuie să fim conștienți că așteptările Statelor Unite ale Americii nu au legătură numai cu o eventuală implicare a României sau o susținere politică pe dosarul Gaza”, a specificat el.

Așteptările americane, spune Ștefan Popescu, sunt mult mai ample și includ „obiectivele strategice americane, inclusiv pe dosare precum Ucraina, relația cu Federația Rusă”. 

El menționează că, în ultimii doi ani, România a fost un pilon important pe flancul estic al NATO. Țara noastră a oferit sprijin logistic și politic pentru Ucraina și a consolidat prezența aliată în regiune. 

Totuși, în noul context politic de la Washington, nu doar poziționarea generală contează, ci și alinierea la prioritățile administrației conduse de Donald Trump.

România în percepția SUA

Ștefan Popescu vorbește despre acumularea unor semnale care ar fi putut influența decizia Bucureștiului de a participa la reuniune. 

„Trebuie să ne dorim ca în spatele deciziei președintelui Nicușor Dan să existe o adevărată gândire strategică, nu doar o reacție la semnale care au venit și s-au acumulat din partea Statelor Unite ale Americii”, a subliniat Ștefan Popescu. 

Primul semnal invocat este, conform lui, „citarea excesivă a României în raportul preliminar al Comisiei Juridice din Camera Reprezentanților”. 

Despre acest document, el spune că, „dincolo de instrumentarea României împotriva Uniunii Europene, a arătat și o anumită percepție cu privire la România în anumite medii republicane apropiate de administrația Donald Trump, percepția că România alunecă spre anumite reflexe anti-americane”.

Alunecarea în prăpastia diplomatică

În diplomație, percepțiile sunt uneori la fel de importante ca faptele. O astfel de etichetare, chiar informală, poate afecta capitalul de încredere acumulat în ani de parteneriat strategic.

Al doilea semnal a fost unul aparent minor, dar simbolic relevant, prin „ignoranța ministrei Oana Țoiu la întrunirea de la Washington referitoare la minereurile critice, unde nu a fost posibilă nici măcar o strângere de mână și o fotografie, lucru care s-ar fi înscris într-un protocol elementar în marja unei asemenea reuniuni, cu puțini membri”.

Trump si Nicusor Dan. Sursa foto: Colaj EVz

Dincolo de Gaza

Deși reuniunea Consiliului pentru Pace are legături cu dosarul Orientului Mijlociu, Ștefan Popescu subliniază că relația cu Washingtonul nu poate fi redusă la acest capitol. 

„Așteptările Statelor Unite ale Americii nu au legătură numai cu o eventuală implicare a României sau o susținere politică pe dosarul Gaza”, insistă el.

Pentru Washington, prioritare rămân Ucraina, arhitectura de securitate europeană și raportarea la Federația Rusă. În contextul în care Europa a fost, în opinia multor analiști, marginalizată în anumite negocieri legate de Moscova, iar capitalele europene au început să caute propriile canale de comunicare cu Kremlinul, poziționarea României devine cu atât mai importantă.

Participarea la Washington poate fi citită, astfel, ca un semnal de loialitate și disponibilitate pentru dialog direct, într-un moment în care administrația americană cere aliaților europeni mai multă conformare la viziunea sa strategică.

„Agitația” de la Externe

„N-am spus poziționare sau altceva, doar agitație. Cred că acest cuvânt descrie cel mai bine situația de acolo”, a mai declarat Ștefan Popescu pentru Evenimentul Zilei.

Într-un moment în care Washingtonul transmite mesaje ferme către Europa, inclusiv prin discursurile oficialilor săi, România nu își poate permite disonanțe interne între Președinție și Ministerul Afacerilor Externe. Fără o strategie articulată, a adăugat analistul de politică externă, participarea la reuniuni internaționale riscă să rămână la nivel simbolic.

În esență, prezența lui Nicușor Dan la Washington poate fi citită ca un test al capacității de a construi o relație directă cu noua administrație americană, al capacității de a depăși eventuale suspiciuni și al maturității strategice a Bucureștiului.

„Trebuie să ne dorim ca în spatele deciziei să existe o adevărată gândire strategică”, repetă Ștefan Popescu. Fără aceasta, participarea riscă să fie doar o reacție la presiuni sau la semnale negative.