Numai că aici, la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, din Capitală, nu sunt cagulații ăia cu bastoane și sprayuri lacrimogene, ci doar badigarzii, pacienții și o parte din personalul medical sau alți angajați ai spitalului care au pe bot măștile alea verzulii care te sperie tare când le vezi.

O pereche de tineri, Ion și Maria, din Pantelimon, evident mascați corespunzător, tocmai au ieșit din Camera e Gardă a spitalului. Sunt reținuți: „Am fost la un control de rutină, că ne curg mucii”. Se simt amenințați de „virusul ucigaș chiezesc”? Se vede cum rîd chiar și după măști: „Nu ne e frică, da’ e bine să te verifici…”.

Tocmai cînd stăteau frumos la poză, un badigard amenințător, cu masca atârnată sub bărbie se bag-n seamă: „Aici nu se filmează și nu e voie să faci poze. Opriți camera!”. La atenționarea că astăzi se găsește destul de greu un loc de muncă, se înmoaie și o tulește.

„Când te cheamă șefu’, ori te ceartă, ori îți dă de lucru”.

Oamenii, pacienți sau rude venite venite în vizite a bolnavi, sunt reticenți. Parcă se tem să și respire, darămite să dea vreo declarație.

În vestibulul cabinetului domnului profesor doctor Adrian Streinu-Cercel, e coadă ca la Mega. Și pacienți, dar și medici. O doctoriță tînără și frumușică glumește și zâmbește: „Când te cheamă șefu’, ori te ceartă, ori îți dă de lucru”. Toată asistența râde. Nimeni nu poartă mască de protecție.

Românul cu Coronavirus e sănătos, dar purtător

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE