O instituție cu 10 angajați funcționează de șase ani fără să fi dat vreun ban studenților din România pentru a urma o facultate. Din cei șapte miniștri care s-au perindat la Ministerul Educației, niciunul n-a luat vreo măsură

Nici nu devin bine studenți că tinerii care aspiră la o diplomă universitară într-o facultate de stat din România trebuie să scoată bani mulți din buzunar, chiar din momentul în care își depun dosarul de înscriere. Dacă nu știe exact ce facultate să-și aleagă și depune mai multe dosare, cu atât mai rău pentru viitorul student. Plătește mai mult. Costurile sunt nejustificat de mari, spun studenții.

Astfel, deși procesul de admitere presupune doar plata personalului implicat și a resurselor utilizate – care s-ar putea traduce în bani la nivelul câtorva zeci de lei – în fapt, taxele de admitere încep de la 50 de lei (pentru anumite specializări de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași și Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava) până la 350 de lei la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, arată o analiză făcută de Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR).

Cocoșați de taxe

Pe lângă taxa de admitere, unele universități percep și o taxă de înmatriculare, care variază între 25 și 250 de lei. Alte exemple de taxe sunt cele de bibliotecă, pentru reexaminări (25-135 de lei), pentru măriri de notă (50-100 de lei), de transfer, pentru examene de limbă, pentru susținerea licenței impusă în 24% din universități).

„Per total, într-un an de studiu, costurile cu astfel de taxe se ridică la 1.500-2.000 de lei pe cap de student care învață pe locuri bugetate”, a apreciat Vlad Cherecheș, vicepreședintele ANOSR. În aceste condiții, nu este de mirare că circa 40% dintre tineri abandonează facultatea încă din primul an.

Discuții fără niciun rezultat

Cu toate acestea încă din 2009, există în România Agenția de Credite și Burse pentru studenți, care are în obiectul de activitate și finanțarea studiilor în limba română a tinerilor din instituțiile învățământ de stat și particular acreditate. În fapt, aceasta nu a acordat în cei șase ani universitari niciun credit. Motivul? „Metodologia nu este definitivată”, a explicat Cristina Berezovsky, director al instituției.

Agenția are 10 angajați, din care doi directori și este subordonată Ministerului Educației. Ce fac cei 10? Se ocupă de studenții pleacă la studii în străinătate prin programul Erasmus, precum și de studenții, masteranzii, doctoranzii, profesorii și cercetătorii care merg afară la studii, în baza unor acorduri bilaterale – un alt obiect de activitate al Agenției

Agenția de Credite are în organigramă 27 de posturi din care 10 sunt ocupate

Șapte miniștri și nicio măsură

Din 2011 încoace, de la intrarea în vigoare a Legii Educației, niciun ministru nu a considerat funcționarea Agenției ca fiind prioritară, deși am schimbat de-atunci nu mai puțin de șapte astfel de șefi. Una din explicațiile lipsei de interes vine chiar de la studenți. „Împrumuturile înseamnă un efort bugetar suplimentar și nu sunt bani când vine vorba de Educație. Plus că returnarea banilor se face în cinci-șase ani”, spune Vlad Cherecheș. Punerea pe picioare a agenției ar însemna însă o gură de oxigen pentru studenții lipsiți de mijloace financiare. În mod clar Agenția de Credite nu face ceea ce ar trebui să facă. Dacă aceasta ar fi funcțională, studenții ar putea avea acces la credite avantajoase. Credite cu dobândă mică și returnarea împrumutului după momentul angajării”, conchide Cristian Popescu, președintele ANOSR.

Cum e la alți europeni

Dacă un student din România trebuie să plătească, automat, o grămadă de taxe impuse de universitate, indiferent de veniturile familiei și de străduința tânărului de a ocupa un loc la buget, în alte țări funcționează mai multe sisteme de creditare pentru studenți, iar cei din familii modeste beneficiază de alocații de susținere.

„În Danemarca, de exemplu, învățământul este gratuit. Nu se plătesc taxe de admitere, iar cei din medii defavorizate primesc ,de la stat, o alocație de susținere, în funcție de venitul familiei”, explică Cristian Popescu, președintele Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România. Multe din țările europene au pus la punct sisteme de creditare pentru studenți, susținute de agenții de profil sau de bănci, iar statul oferă granturi de studii, adică sume care nu trebuie returnate.

Agențiile care oferă credite de studii sau de alt tip studenților practică dobânzi mai mici decât cele de pe piață, iar restituirea împrumutului intervine după momentul angajării, dacă salariul depășește un anumit nivel sau după o perioadă de grație de câțiva ani.