Alegerea președintelui Consiliului European pentru perioada 1 iunie 2017 - 30 noiembrie 2019 are loc în cadrul reuniunii Consiliului European, din 9-10 martie 2017, de la Bruxelles, potrivit http://www.consilium.europa.eu/. Șefii de stat și de guvern participanți la summit ar urma să discute realegerea actualului președinte, Donald Tusk, pentru un nou mandat.

Sesiunea de lucru în cadrul căreia este ales președintele este condusă de prim-ministrul maltez Jospeh Muscat, reprezentând președinția malteză a Uniunii Europene.

Actualul președinte al Consiliului European, polonezul Donald Tusk (Partidul Popular European), și-a preluat funcția la 1 decembrie 2014, înlocuindu-l pe belgianul Herman Van Rompuy (Partidul Popular European). La rândul său, Herman von Rompuy a deținut două mandate de președinte al Consiliului European, în perioadele: decembrie 2009 — iunie 2012 și iunie 2012 — noiembrie 2014.

Funcția de președinte permanent al Consiliului European a fost instituită prin Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. De altfel, prin același tratat, Consiliul a devenit instituție oficială a Uniunii Europene. Până în 2009, președinția Consiliului European era asigurată, prin rotație, de șeful de stat sau de guvern al statului membru care deținea președinția rotativă a Consiliului UE (pentru șase luni).

Președintele Consiliului European este ales de către membrii acestei instituții (șefii de stat și de guvern), cu o majoritate calificată, potrivit art. 15 din Tratatul Uniunii Europene. Președintele deține această funcție pentru un mandat de 2 ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. În caz de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatului președintelui, în conformitate cu aceeași procedură, potrivit http://eur-lex.europa.eu/.

Începând cu 1 noiembrie 2014, majoritatea calificată se definește ca reprezentând cel puțin 72% dintre membrii Consiliului (21 de țări), reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puțin 65% din populația Uniunii (art. 238, alin. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană — TUE). Totodată, în cazul în care, în temeiul tratatelor, nu toți membrii Consiliului participă la vot, majoritatea calificată se definește ca fiind egală cu cel puțin 55% dintre membrii Consiliului, reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puțin 65% din populația acestor state (art. 238, alin. 3, litera a) din TUE), scrie Agerpres. 

Președintele Consiliului European asigură reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de securitate comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și nu poate exercita în același timp și un mandat național (art. 15, alin. 6 din Tratat).

Totodată, președintele acestei instituții prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European, asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor instituției, în cooperare cu președintele Comisiei, acționează pentru facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul lucrărilor și prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a instituției.

Președintele Consiliului European reprezintă UE la mai multe categorii de summit-uri internaționale: summit-uri bilaterale, organizate între UE și partenerii săi strategici (au loc, de obicei, o dată pe an); summit-uri multilaterale la nivel internațional, în cadrul cărora UE fie este membru, fie este invitată, în calitate de actor internațional esențial (de exemplu în cadrul G7, G8, G20, Adunarea Generală a ONU (UNGA); summit-uri multilaterale la nivelul UE, care includ Parteneriatul estic, UE-Africa, UE-ASEM (Asia-Europe Meeting) etc, mai scrie consilium.europa.eu.

***

Consiliul European a fost creat în decembrie 1973, ca un organism informal la nivelul UE. Prin Tratatul de la Maastricht (1992), Consiliul European devine un organism oficial (fără să fie una dintre instituțiile Uniunii), iar prin Tratatul de la Lisabona (2009), acesta devine una dintre cele șapte instituții ale UE. Astfel, Consiliul definește orientarea politică generală a UE, dar nu are un rol legislativ la nivelul Uniunii. Consiliul European stabilește agenda politică, în mod tradițional prin intermediul "concluziilor" adoptate în cadrul reuniunilor, care identifică subiectele de interes și măsurile care urmează să fie luate. Din Consiliul European fac parte șefii de stat sau de guvern ai celor 28 de state membre ale UE, președintele Consiliului European și președintele Comisiei Europene. Deciziile în cadrul instituției sunt adoptate, în general, prin consens. În anumite situații menționate în tratatele UE, deciziile sunt adoptate cu unanimitate sau cu majoritate calificată.