O mulţime de 30. 000 de oameni a văzut un glob de lumină care a traversat valea de la est la vest si s-a aşezat pe un măslin…Ceea ce a urmat a fost numit ”cea mai mare minune de la Învierea Domnului”.

Totul s-a petrecut pe 13 septembrie 1917, la Fatima, în Portugalia. În jurul copacului s-a format un nor alb si a plouat cu petale albe. După un timp, globul luminos s-a înălţat şi s-a deplasat în direcţia soarelui. Era a cincea oară în  acelaşi an când se petrecea aşa ceva în sătucul portughez, care devenit peste noapte un loc binecuvântat: locul în care s-a arătat Fecioara Maria. Presa vremii a considerat că este ceva fabulos, iar relatările de atunci sunt reluate în continuare de presa prezentului, evenimentelor de la Fatima fiindu-le dedicate mii de pagini web.

Ţara era răvăşită

Înainte de evenimentele care aveau să îi aducă celebritatea mondială, Fatima era un sătuc portughez a cărui nume cu rezonanţă arabă provine de la o prinţesă maură. Care pe la jumătatea secolului al XII-lea acceptase să se boteze pentru a se putea căsători cu iubitul său, Contele de Ourem. Conform cronicilor vremii, respectivul an 1917, era parcă mai crunt ca niciodată. Pentru că ţara era răvăşită de Primul Război Mondial şi de sărăcie. În primăvarara acelui an, pe 13 mai, trei copii din Fatima, Lucia dos Santos şi verii ei Jacinta şi Francisco, având vârstele între 7 şi 13 ani, păşteau turmele undeva în apropierea satului, într-un loc numit de localnici Cova da Iria (Grota Sfintei Irina), când dintr-odată s-a iscat un fel de furtună, urmată de două fulgere, pentru ca apoi, deasupra unui stejar, avea să le apară imaginea Fecioarei Maria, pe care ulterior copiii aveau să o descrie astfel: o Doamnă îmbrăcată toată în alb, mai strălucitoare decât soarele. “Răspândea o lumină mai limpede şi mai intensă decât un pahar de cristal umplut cu apă cristalină, străbătută de razele celui mai arzător soare”, va povesti Lucia.

În acelaşi loc

Singura care o putea auzi era Lucia, care a întrebat- o cine este şi ce ar vrea de la ei. Maria le-a spus că vor trebui să îndure multe suferinţe şi că vor trebui să se roage mult, că Jacinta şi Francisco vor veni curând la ea (lucru care avea să se întâmple în anii imediat următori), dar că Lucia va veni mult mai târziu (avea să moară la 98 de ani) Le-a cerut să vină în acelaşi loc timp de şase luni, în fiecare zi de 13. La următoarele întâlniri, Fecioara a continuat să le spună să se roage mult, spunându-le că războiul se va sfârşi curând, iar cei teferi vor reveni la casele lor. Vâlva creată în jurul celor trei ciobănaşi analfabeţi care spuneau că li se arată Fecioara Maria şi stau de vorbă cu ea era de amploare.

Vestea evenimentelor de la Fatima s-a răspândit, astfel că începuseră  să vină credincioşi din toată ţara. O parte a presei îi acuza pe copii de şarlatanie. Lucia, Jacinta şi Francisco vor fi arestaţi şi anchetaţi timp de trei zile. Vor rezista, inclusiv deselor ameninţări cu moartea, cu o încrâncenare care va impresiona. Copiii au fost eliberaţi, de teamă că arestarea lor ar putea provoaca revolte în rândul mulţimilor de credincioşi care asaltau deja Fatima. Copiii vor avea o penultimă întâlnire cu “Doamna” pe 13 septembrie 1917, când îi vor solicita acesteia să înfăptuiască o minune pentru a-i reapropia pe oameni de credinţă şi pentru a nu mai fi acuzaţi de şarlatanie. Fecioara le răspunde că fiecare om e liber să aleagă dacă vrea să-l slujească sau nu pe Domnul, şi le promite că la următoarea întâlnire va face minunea cerută…

O lumină puternică

Pe 13 octombrie 1917 la Fatima se aflau aproximativ 70.000 de oameni veniţi din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate, mulţi corespondenţi ai unor prestigioase agenţii internaţionale de presă, reporteri, fotografi şi nu în ultimul rând reprezentanţi ai oficialităţilor guvernamentale care aşteptau un fiasco răsunător. Prin care să dea o grea lovitură Bisericii şi credincioşilor din întreaga lume. Trecuse de miezul zilei, momentul la care Fecioara se ivise întotdeauna, iar gloata dădea semne de revoltă contra celor trei copii, mai ales că o ploaie cumplită se abătuse de ore bune asupra tuturor.

Lucia, Jacinta şi Francisco erau ameninţaţi cu linşarea. Deodată, cerul este spintecat de fulgere, iar Fecioara îşi face apariţia deasupra altarului improvizat lângă un măslin. Mulţimea nu vede deocamdată decât o lumină puternică şi o aude pe Lucia vorbind către aceasta. După spusele ulterioare ale fetiţei dialogul a fost următorul: Ce doriţi de la mine, Doamnă? Sfânta Fecioară: Vreau să se construiască aici o capelă în cinstea mea (…).  Războiul e pe sfârşite, militarii se vor întoarce curând la casele lor. Lucia: Aveam multe lucruri să vă cer: să vindecaţ bolnavi, să convertiţi  păcătoşi...Sfânta Fecioară: Pe unii da, pe alţii, nu. Ei trebuie să se îndrepte, să ceară iertare pentru păcatele lor. Să nu-l mai supere pe Dumnezeu, Domnul nostru, care este deja foarte insultat…”.

În genunchi

A durat 10 minute…Lucia se va întoarce către mulţime, strigând cu o voce  puternică: “Priviţi soarele!”.

70.000 de chipuri îngrozite aveau să vadă cum soarele strălucea cu o putere de nimeni văzută până atunci. Apoi a început să răspândească jerbe de foc şi să se  rotească de mai multe ori, dând impresia că se va prăbuşi peste mulţimea cuprinsă de panică şi isterie. Oameni de toate soiurile, credincioşi sau atei, oficiali şi militari, erau convinşi că sunt martorii sfârşitului lumii şi cădeau în genunchi cu  rugi de iertare. Totul nu a putut fi explicat prin mijloacele logicii sau raţiunii.

Prima consecinţă a Miracolului de la Fatima a fost că guvernanţii atei şi anticlericali au fost pentru totdeauna alungaţi de la conducerea ţării. Soarta copiilor va consemna îndeplinirea prorocirilor Fecioarei. Revelaţiile au transformat oraşul Fatima într-un important loc de pelerinaj. Se spune că atunci, în 1917, Fecioara Maria a făcut de fapt mai multe profeţii cheie ale secolului al XX-lea. Se afirmă că unul dintre secrete prezicea tentativa de asasinat asupra Papei Ioan Paul al-II-lea, care a avut loc pe 13 mai 1981.