Capodoperă a arhitecturii clasice greceşti, templul Erechteion atrage privirea grație celor șase coloane desăvârșit sculptate, ”întrupate” în femei ce țin pe creștete acoperișul monumentului.
Construcția sa a început în anul 420 î.e.n, când războiul peloponesiac a fost întrerupt prin Pacea de la Nicias, și s-a încheiat în 406 î.e.n. Erechteionul a fost ultimul monument construit pe Acropole, fiind închinat zeilor Atena și Poseidon.
Legenda spune că cei doi au trebuit să se întreacă pentru ca unul dintre ei să devină protectorul orașului. Oferind un măslin locuitorilor cetății, Atena a câștigat lupta împotriva lui Poseidon, care le-a dăruit apă sărată.
Partea de est a templului este închinată zeiței Atena, în timp ce partea de vest a servit cultului lui Poseidon, iar alte altare din interior aveau scopul de a îi cinsti pe Hefaistos și pe Pandrossos. Monumentul decorează partea nordică a Acropolei și a fost realizat după schițele lui Mnesicles, arhitect al secolului V i.e.n. ce a conceput și Propileele, intrarea monumentală a Acropolei. Erechtheionul a trecut prin mai multe reparații, prima având loc în secolul I î.e.n., după ce sanctuarul a fost incendiat de generalul roman Sulla. A mai fost modificat substanțial la începutul perioadei bizantine, când a fost transformat într-o biserică închinată Maicii Domnului. Odată cu această modificare s-au pierdut o parte din elementele arhitecturale ale construcției vechi. Ulterior, Erechteionul a devenit reședința unui comandant turc și harem în perioada otomană. În 1801, una dintre cariatide (”cariatidă” are sensul de „fecioară din caria”, este o statuie în formă de femeie care susține un acoperiș), coloana de nord a pridvorului de est și secțiune superioară au fost luate de către Lordul Elgin, pentru a își decora o vilă scoțiană. Mai târziu au fost vândute Muzeului Britanic (împreună cu frontonul și friza luate din Panthenon).
Ne puteți urmări și pe Google News
Originea numelui
Erichthonius a fost un rege timpuriu al Greciei Antice și se spune că a fost născut din pământ. Potrivit unei legende, Atena a vizitat atelierul lui Hefaistos pentru a îi cere arme, dar zeul fierar a încercat să o seducă. Zeița a fugit, însă Hefaistos a prins-o din urmă si a încercat să o siluiască. În zadar i-a ținut Atena piept în luptă, căci zeul fierar și-a lăsat sămânța pe coapsa sa. Apoi, zeița, dezugstată, s-a șters cu o bucată de lână și a aruncat-o pe pământ, iar din acesta a luat ființă Erichthonius. Atena s-a decis să-l crească în secret, ascunzându-l într-o cutie pe care a dat-o fiicelor regelui Cecropos. Două dintre acestea, Aglaurus și Herse, au deschis cutia și au văzut copilul Erichthonius în strânsoarea unui șarpe. Înspăimântate, au fugit cu sora lor, Pandrosus, și au murit căzând de pe Acropole. Atunci când Erichthonius a crescut, s-a luptat cu tiranul Amphictyon, l-a înfrânt, și a devenit noul rege al Atenei. Nimfa Praxithea i-a dăruit un fiu, pe Pandion I. De-a lungul domniei, Erichthonius a fost protejat de Atena, căreia îi închina Jocurile Panathenaice. De asemenea, se spune că el a inventat carul cu patru cai și că, după moartea sa, Zeus l-a înălțat spre cer, unde s-a metamorfozat în constelația Auriga.
Structura
Templul Erechteion a fost construit din marmură, în stil ionic și este admirat îndeosebi datorită cariatidelor – stâlpi sculptați în formă de femei, ce susțin greutatea acoperișului pe capul lor. Pentru a nu se degrada și mai mult, cele șase cariatide au fost înlocuite în 1979 cu niște copii, cinci cariatide originale păstrându-se în Muzeul Acropolis din Atena și una la Muzeul Britanic. Spre deosebire de stilul înalt, solemn, al arhitecturii şi sculpturii celorlalte monumente de pe Acropole, Erechteionului a reprezentat – prin ingeniozitatea soluţiilor tehnice şi a viziunii artistice – un lucru cu totul nou în istoria arhitecturii greceşti. Astfel, farmecul cariatidelor constă în aceea că produc și un efect stilistic, și au și un rost structural.
Recomandările noastre
