Deprecierea vine din cauza reacției piețelor la intervenționismul în economie al Președintelui Erdogan, dar mai ales combină neliniști mai vechi privind mediul investițional, impredictibilitatea politică, divergențele cu diferiți aliați tradiționali occidentali și multe alte elemente ce țin de însăși profunzimea evoluției economice prin problemele structurale care au nevoie de o reformă profundă și, evident, impopulară.

 

Președintele Turciei știe acest lucru și se aștepta la nevoia de a interveni imediat ce va depăși această etapă electorală pe care a devansat-o de la alegerile la termen tocmai pentru că reformele structurale nu mai așteaptă. Însă el nu se aștepta ca semnalele economiei să vină atât de devreme și atât de abrupt, chiar în campania electorală. Este motivul pentru care Preşedintele Recep Tayyip Erdogan a fost nevoit să ceară concetățenilor săi măsuri excepționale de solidaritate, și asta chiar la un miting electoral la Erzurum.

 

Președintele Erdogan a cerut tururor concetățenilor săi, nici mai mult, nici mai puțin, decât să schimbe valuta pe care o dețin în monede forte, cu precădere dolari și euro, în lire turceşti, pentru a ajuta moneda naţională ce s-a depreciat puternic în ultimele săptămâni. Guvernul de la Ankara pune devalorizarea lirei pe seama unui presupus “complot” pus la cale de puteri străine care doresc să slăbească Turcia. „Auzi, sectorule financiar! Dacă apelaţi la astfel de jocuri, manipulări împotriva investitorilor şi întreprinderilor noastre, să ştiţi că veţi plăti scump!”, a mai spus Erdogan în intervenţia sa de sâmbătă.

 

Problema structurală importantă rămâne. Inflația atinge deja două cifre în Turcia, rata dobânzii nu mai poate fi îmblânzită și antrenează și ea inflația, în tentativa de a menține lira, iar orice acțiune contrară secătuiește rezervele Băncii Centrale a Turciei și devalorizează lira. Totuși problema majoră sunt investițiile străine afectate de multiplele acțiuni dure ale administrației care au eliminat din piață, pe motiv de conlucrare cu rețeaua Hizmet a lui Fetullah Gulen, o parte importantă dintre companiile media și alte numeroase afaceri, avocați, juriști și forțe de ordine și militari, fiind vizați numeroși occidentali sau cetățeni turci cu dublă cetățenie pentru diferite grade de vinovăție, de la accesul la rețeaua de comunicații criptate a lui Gulen la implicarea în stradă în timpul tentativei de lovituri de stat din 15 iulie 2016. Rezultatul a fost neîncrederea investitorilor în perspectivele lor din afaceri dar și a sustenabilității propriilor investiții și impactului eventual al divergențelor țărilor pe care le reprezintă cu regimul Erdogan, de unde o stopare, dacă nu chiar o retragere a acestor investiții de pe piață.

 

Traumele de la lovitura de stat din 15 iulie, atunci când președintele Erdogan a fost vânat de trupele speciale la stațiunea unde se afla pentru a fi omorât, ulterior aeronava prezidențială a fost urmărită de avioane de vânătoare decolate de la baza Incirlic pentru a fi doborât – asta până când, brusc, acestea au declarat că nu mai au combustibil, probabil urma a unei intervenții care a modificat ordinul inițial – apoi aeronava prezidențială nu era lăsată să aterizeze pe aeroportul Ataturk din Istanbul, cu perspectiva de a se prăbuși la epuizarea combustibilului sau de a fi nevoită să aterizeze în străinătate, un semnal clar pentru puciști pentru a clama public fuga din țară a Președintelui.

 

Toate acestea au contat enorm pentru reacțiile dure și starea excepțională introdusă acum aproape 2 ani, timp în care cei vinovați fie au fugit, fie au fost arestați, în timp ce întreaga administrație a fost trecută prin filtru și culeși toți cei cu suspiciuni de a fi colaborat la lovitura de stat, persoane care au ajuns fie în închisoare, fie au trebuit să părăsească definitiv funcția publică, fără posibilitatea de a reveni. E adevărat că, între timp, au fost introduse curți de contestare și reabilitare, prin care au reușit să treacă un număr mare de nevinovați și să revină în funcții, dar traumele post-puci nu au făcut decât să se adauge celor din 15 iulie ale autorității, divizând și creând falii substanțiale în societatea turcă. Rezultatul a fost tangajul economic și instabilitatea politică, în orice caz imprevizibilitatea acțiunilor autorității care au alungat investitorii.

 

Peste toate, pe cea mai importantă relație care urmează să fie decontată, cea cu SUA, fostul Secretar de Stat Rex Tillerson, a venit cu oferte interesante de conciliere, însă ele nu au ajuns să se concretizeze până la schimbarea sa din funcție. Unii susțin chiar că aceste angajamente ar fi stat chiar la baza schimbării sale. Partea turcă așteaptă încă vizita lui Mike Pompeo, actualul Secretar de Stat, să vadă dacă ofertele sunt încă valabile, dar acesta e ocupat acum cu criza din Coreea de Nord și întâlnirea din Singapore Trump-Kim Jong Un, care ba se face, ba se anulează, și cu perspectivele relației transatlantice, după retragerea din acordul nuclear cu Iranul, JCPOA. Ambiguitatea încă ajută, dar o concluzie trebuie trasă la Casa Albă și negocierile cu Turcia trebuie reluate chiar și numai pentru perspectivele situației de pe teren din Siria. Până atunci, economia Turciei e cea care are de suferit, mai ales că nici relația cu UE, Germania sau Franța nu e tocmai una candidă și deschisă, din contra.

 

Te-ar putea interesa și: