Mihai Eminescu şi Veronica Micle s-au iubit pasional şi s-au înşelat fără menajamente. Povestea unei iubiri care le-a adus fericire, durere şi apoi chiar moartea

Dodo Romniceanu
15 ianuarie 2017, 11:08

Scriitorul Stelian Tănase aprofundează pe blogul personal povestea de dragoste dintre Mihai Eminescu, de la naşterea căruia se împlinesc 167 de ani, şi poeta Veronica Micle, relaţie care a suscitat, de-a lungul anilor, un interes aproape la fel de mare ca geniala operă a poetului nepereche.

“Cei doi s-au cunoscut la Viena în 1872. Veronica Micle ( n. la Năsăud 22 aprilie 1850) unde venise să își îngrijească sănătatatea. L-a întâlnit pe Eminescu la o serată literară. Era o femeie cu doi copii, căsătorită de opt ani cu Ștefan Micle, profesor la Universitatea din Iași, rector, cu 30 de ani mai în vîrstă. Se căsătoriseră la Cluj când ea era încă minoră, avea 14 ani. Cei doi s-au revăzut în 1874 la Iași, atunci când Eminescu s-a mutat aici, întors de la studii de la Viena. A frecventat salonul soților Micle, unde a citit poezii. Nu se știe exact când relația lor a devenit intimă. In 1874 susțin unii, alții datează 1876, citând chiar versurile lui Eminescu și scrisorile celor doi. Cert este că a fost o relație tensionată, de adulter, care apoi s-a răcit. Cauzele – bârfele, zvonurile din Iași, distanța – poetul mutându-se la București.

Cei doi se apropie iar după moartea lui Ștefan Micle în 1879, când povestea lor de dragoste intră intr-o noua fază. Se văd la București unde petrec câteva luni împreună. Se pare că au avut un copil, din păcate născut mort. Planul unei căsătorii prinde contur în primăvara 1880. Dar cei din jurul lor se opun, Maiorescu, Slavici etc. Maiorescu mai a ales îi reproșa alesei inimii lui Eminescu amestecul într-un proces de moravuri de la Iași în care fusese acuzat. Mai contribuie la eșecul căsătoriei și distanța, dar și dificultățile materiale. Veronica Micle aștepta o pensie de urmaș, era o femeie cu doi copii. Eminescu nu reușea să se stabilească undeva, schimbând mereu adresele și redacțiile prin care trecea.

Cu unul la Iași și celălalt București, relația lor este mai ales un schimb epistolar. Iși scriu des, cu pasiune, cu reproșuri. Azi – indiscreți – putem citi în paginile lor iubirea pe care și-o purtau și pe care nu știau/puteau – datorită mediului ostil – să și-o trăiască. Nu aveau cum să ajungă la împlinirea ei devreme ce planul căsătoriei se îndepărta. In această poveste, suferința este la ea acasă. In anul 1882, august, ajung impreună la concluzia că trebuie să se despartă. Tensiunea din anturajul lor crește continuu, devenise insuportabilă. Nici cei doi nu sunt prea siguri pe sentimentele lor. Și alte episoade au dus la această ruptură temporară. Intâi legăturile lui Eminescu cu alte femei, Mite Kremnitz, secretara particulară a regelui Carol, și Cleopatra Poenaru-Lecca. Apoi episodul amoros dintre Veronica Micle și Ion Luca Caragiale care a și dus la sfirșitul prieteniei dintre celor doi mari scriitori”