Aţi remarcat tăcerea liderilor sindicali la începutul primului an şcolar fără manuale? Situaţia fără precedent în ultima jumătate de secol nu a mişcat în vreun fel persoanele care pretind că se ocupă cu activitate sindicală. Cei mai vocali lideri sindicali din Ministerul Educaţiei, care organizau ample proteste în anii trecuţi, nu par mişcaţi de faptul că actuala Putere a ratat lamentabil începutul anului şcolar.
Nu se aude nicio voce revoltată că profesorii sunt nevoiţi să lucreze fără manuale cu elevii. E linişte în sediile sindicatelor şi în faţa Guvernului. Niciun lider sindical nu protestează. Informaţiile privind neregulile uriaşe din întreaga procedură legată de manualele şcolare nu au scos din sărite niciun şmecher din sindicate. Stau toţi cu batista pe ţambal, dovedind că organizaţiile pe care le conduc au ajuns anexe docile ale Puterii. Nu e un secret că sindicaliştii sunt apropiaţi de actuala putere socialistă, însă te aşteptai ca într-o situaţie atât de scandaloasă, fără precedent, să-şi mimeze măcar rolul din mecanismul complet al democraţiei. Ei dorm în post sau, mai grav, au tot felul de interese ascunse care îi determină să tacă chitic. Asta chiar dacă, în alţi ani, au fost foarte vocali pentru situaţii mai puţin grave.
Sindicaliştii de cumetrie fac şi ei parte din falsa societate civilă, care asigură actualei Puteri libertate în mişcare după bunul plac şi mai ales liniştea că poate comite orice abuz sau eroare fără a suporta consecinţele normale într-o democraţie consolidată. Dincolo de mentalităţile specifice PSD, care îşi trage seva politică din fostul PCR, atmosfera cu iz comunistoid pe care o instaurează încet acest partid în România este posibilă în primul rând pentru că actori importanţi ai societăţii civile au încetat să-şi mai exercite rolul. Refuzul sindicatelor din Educaţie de a taxa aşa cum trebuie incompetenţa guvernamentală, care ne-a adus un 15 septembrie fără manuale pentru elevi, este doar un episod dintr-un lung şir de „întâmplări” care ne-a plasat pe drumul periculos al alterării democraţiei. În condiţii normale de funcţionare a societăţii, liderii sindicali îşi rupeau hainele de pe ei în faţa Guvernului din momentul în care a devenit o certitudine că va începe anul şcolar fără manuale pentru elevi şi profesori. În România anului 2014, băgată în marşarier democratic, şmecherii din sindicate devin autori pasivi ai dezastrului asigurând linişte totală Guvernului.
Miile de profesori care plătesc naivi cotizaţii către diverse organizaţii sindicale ar trebui să fie foarte atenţi la liderii acestora. Scandalul manualelor e ca o hârtie de turnesol care expune clar complicităţile. Şi mai arată ceva important: este inutil să plătească acestor impostori cotizaţii, pentru că cei care încasează banii nu le mai reprezintă interesele.
Vina pentru şubrezirea democraţiei nu o poartă numai cel care exercită abuziv puterea politică. O poartă, în egală măsură, toţi actorii care au roluri bine definite în păstrarea echilibrului democratic. Când sindicatele nu sunt active şi bat palma cu guvernarea, indiferent de motive, riscul să apară noi situaţii revoltătoare este inevitabil.
Recomandările noastre
