Florian Bichir: "Ani de zile am fost convins că ONG-urile au un rol aparte, că sunt o componentă importantă a societăţii civile."
E drept că termenul de societate civilă e folosit în mod fals şi abuziv de aproape toţi analiştii. Nimeni nu ştie cu exactitate să dea un răspuns corect: cine este societatea civilă şi cu ce se ocupă ea. François Mitterand era chiar iritat de această expresie. „Păi, dacă ei sunt societatea civilă, ce înseamnă că noi, ceilalţi, suntem militari?“ spune fostul preşedinte al Franţei.
Ei bine, astăzi îmi dau seama că unele ONG-uri există doar ca un mijloc de presiune. Iar unii dintre aceşti stimabili ONG-işti sunt de profesie protestatari. Un amic mi-a explicat că este una dintre cele mai bine plătite meserii din lume. Vine compania X cu un proiect. Pac, cu ONG-ul tău ataci în instanţă proiectul. Se găsesc motive, slavă Domnului destule. Distruge un copac, este prea aproape de ştiu eu ce monument etc. Bagi câteva proteste, comunicate, eventual te legi şi cu lanţuri. Marile corporaţii ştiu că publicitatea negativă le atacă businessul şi, decât să se judece ani de zile, preferă să cadă la pace cu ONGurile. Contra unei donaţii frumuşele, totul se va linişti. Cum există zeci de proiecte pe hârtie, e destul de rentabil să ai unul sau două ONG-uri, iar investiţia este minimă. Un fax, acces la internet şi doi, trei prieteni de nădejde, care să ştie eventual să se agite pe internet. Succes garantat!
Chiar dacă e criză, nu trebuie să intri în panică. Întotdeauna există concurenţă între firme. Şi ce mod mai elegant de a-ţi ataca competitorul dacă nu să asmuţi/înfiinţezi un ONG care să moară de gât cu el? Nu mai vorbim de politică, că şi aici e o pâine bună de mâncat...
Evident nu este vorba aici de toate ONG-urile, pentru că unele dintre ele au o activitate notabilă şi nici nu primesc bani de la cei împotriva căror au dus campanii. Numai datorită lor au fost salvate monumente istorice, specii pe cale de dispariţie sau apărate drepturile omului. Altele însă sunt ONG-uri căpuşă, înfiinţate de nişte şmecheri care nu au chef de muncă. Ei sunt activişti, n-au timp de prostii din astea, de un job ca oamenii normali.
Zilele trecute am citit, uimit, cum un ONG anunţa că un minister va trebui să ia atitudine. Practic, aveai senzaţia că se substituie autorităţilor. Unele chiar nu mai au limite! Se cred buricul pământului, alfa şi omega societăţii. Uite aşa o mână de băieţi deştepţi terorizează pe toată lumea, pe bani buni. În numele societăţii civile!
Recomandările noastre
