Anul acesta nu va fi finalizat niciun kilometru de autostradă. Guvernul a decis îngheţarea pensiilor şi salariilor, dar nu reuşeşte să diminueze semnificativ ponderea în buget a cheltuielilor de personal.
Ministrul Berceanu a explicat modul în care gândeşte executivul: pentru a se încadra în deficitul convenit cu FMI, taie din investiţii, pentru că acestea nu pot face grevă. Aşa că, în primele trei luni ale lui 2010, cheltuielile cu investiţiile s-au redus cu 36,5% comparativ cu aceeaşi perioadă a lui 2009, în timp ce cheltuielile cu personalul s-au diminuat cu numai 8,7%. Şomajul continuă să crească, dar este alimentat aproape în exclusivitate de concedierile din sectorul privat. Absorbţia fondurilor europene merge cât se poate de prost - „pentru că lucrăm cu români”, susţine premierul Boc.
Până şi celebra gospodărie de partid - denumită, după 1989, RA-APPS - şi-a planificat, pentru 2010, pierderi de milioane de euro, o situaţie aproape fără precedent. Sute de nomenklaturişti apăruţi după 1989 beneficiază de locuinţe, de sedii pentru fundaţiile rudelor şi de spaţii comerciale de la RA-APPS. Manuela Mitrea primise sediu pentru biroul notarial, iar Teodor Baconschi a înhăţat o locuinţă de serviciu, deşi are casă în Bucureşti.
Menţinerea în proprietatea statului a fostului patrimoniu PCR, format din vile, castele răspândite pe întreg teritoriul ţării, ferme şi chiar terenuri de vânătoare, arată cât de puţin s-a reformat statul român şi cât de mică este diferenţa de mentalitate dintre activiştii PCR şi noua elită politică. Toată această avere era întreţinută din subvenţii indirecte ale statului şi din emiterea paşapoartelor electronice. Cum profitabila afacere a emiterii paşapoartelor a trecut la Imprimeria Naţională, gospodăria de partid nu mai poate să suporte costisitoarele cheltuieli făcute de nobilii ei chiriaşi.
Chiar şi FMI pare să-şi fi pierdut răbdarea cu guvernul Boc. „Mare lucru nu s-a făcut în trimestrul I. A fost aprobată legea responsabilităţii fiscale, însă aceasta nu creează efecte imediate. (...) Deja avem un decalaj prea mare între vorbe şi fapte”, a spus Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI. Tănăsescu, singurul ministru de finanţe care, după 1990, a reuşit să ducă până la capăt un acord cu Fondul, a făcut până acum declaraţii favorabile guvernului Boc. Deşi a fost vicepreşedinte PSD, din 2009 a fost perceput ca un apropiat al lui Traian Băsescu.
Acum, Tănăsescu vine şi spune că obiectivul reducerii ponderii cheltuielilor de personal la 8,7% din PIB „nu este negociabil”, o atitudine neobişnuit de dură, având în vedere că, de obicei, oficialii FMI se mulţumeau să spună că nu cer decât menţinerea sub control a deficitului bugetar. Tănăsescu vorbeşte pentru prima oară şi despre intenţia guvernului de a înfiinţa un fond de investiţii, care-i aminteşte de celebrul fond de dezvoltare alimentat de guvernul Tăriceanu cu miliarde de euro proveniţi din privatizări şi din care s-a ales praful.
Adevărul este că nu-mi prea dau seama ce s-a schimbat în politica economică a României faţă de ceea ce s-a petrecut sub Tăriceanu şi ce ar fi fost diferit în situaţia în care PSD ar fi pus mâna pe guvernare. Ministerul Economiei a declanşat procedurile de înfiinţare a două megastructuri energetice (PSD şi PNL doreau una singură, deşi Banca Mondială ne-a recomandat privatizarea), se pregăteşte o companie naţională farmaceutică (exact aşa cum planificase şi Mircea Geoană), iar statul nu numai că nu închide sau privatizează Oltchimul, care pierde anual milioane de euro şi este lăsat de peste 19 ani pe mâna aceluiaşi potentat local, dar vrea să-i şi acorde un ajutor de stat.
Guvernul crede că a acoperit discuţia despre starea economiei şi criticile pe care chiar Băsescu i le-a adus cu poveşti despre modificarea Constituţiei. În ultimul interviu pe care Boc l-a acordat televiziunii B1, cuvântul „economie” a fost invocat de patru ori. El ar trebui să-şi aducă aminte că şi Adrian Năstase a reuşit modificarea Legii fundamentale. Cu un an înainte de a pierde alegerile.
Recomandările noastre
