Ar fi multe de comentat pe marginea evenimentelor autohtone, foarte importante și foarte relevante, întâmplate săptămâna trecută, dacă războiul declanșat de Rusia în estul Ucrainei nu ar fi căpătat brusc o cu totul altă dimensiune.
Doborârea avionului malaiezian cu 298 de oameni la bord de către specialiștii unei instalații mobile de lansare a rachetelor sol-aer din dotarea armatei ruse, strecurate pe teritoriul ucrainean, a produs o puternică undă de șoc în toată lumea. Opinia publică internațională a fost oripilată de această crimă abominabilă. De atunci și până azi toate canalele de știri, toate marile agenții de presă dau neîntrerupt, cu titlu de maximă atenționare, știri și reportaje de la locul unde au cazut resturile avionului. De parcă nu ar fi fost suficient de cumplit însuși faptul doborârii unui avion civil de pe o linie internațională, care a curmat viația a sute de oameni nevinovați, dintre care 80 de copii și trei bebeluși, veștile venite din zonă adaugă alte detalii la fel de groaznice despre comportamentul mercenarilor ruși la locul catastrofei. Unii pradă cadavrele căzute și împrăștiate peste tot pe o rază de 50 de kilometri pătrați, sustrag cardurile bancare și cotrobăiesc prin bagajele despuiate de explozie și în urma impactului cu pământul. Alții, precum o dezvăluie interceptările telefonice date publicității de serviciile ucrainene, au misiunea Moscovei să caute cutiile negre, alte componente care ar putea fi luate ca probe, să asigure transportarea lor în Rusia, ca ele să nu nimerească în mânile experților internaționali, care, la rândul lor, sunt împiedicați să vină la locul cu pricina pentru desfășurarea anchetei.
Lucrul acesta îngrozește Olanda, țara care a pierdut cei mai mulți cetățeni, 192 de bărbați, femei, copii, tineri care plecau în călătorie de nuntă. Prim-ministrul olandez Mark Rutte a intervenit de mai multe ori prin telefon la Putin, rugându-l, implorându-l, cerându-i și pe o notă mai dură, să dispună asigurarea accesului specialiștilor și a personalului de salvare în zonă, problemă care a fost tergiversată în bătaie de joc față de jertfe, dar și față de suferințele rudelor și a apropiaților celor dispăruți. Culmea cinismului: cu vocea separatiștilor, Rusia a încercat să impună condiții Ucrainei, folosind drept ostatici, cadavrele oamenilor omorâți de ei. Armistițiul cerut de mercenari ucrainenilor le era de trebuință pentru a șterge urmele crimelor și pentru a redisloca tehnica militară infiltrată, inclusiv lansatoarele de rachete în locuri mai sigure ori chiar înapoi în Rusia. În același timp, toate canalele de televiziune ale Kremlinului au continuat să dezinformeze propriii cetățeni și opinia publică internațională. În stilui ei machiavelic inconfundabil, propaganda rusească s-a dat peste cap scornind povești dintre cele mai scandaloase, precum că zborul malaiezian a fost doborât de aviația militară ucraineană, pentru că de fapt această a crezut că doboară avionul lui Putin. Ar fi fost de râsul întregii lumi, dacă tragedia nu ar fi astupat orice icnet de veselie stârnit de poanta unei nemaipomenite prostii. Și asta se dădea pe posturi cu mină gravă de ipocriți, în timp ce atât martorii oculari, cât și lăudorășenia animalică a făptașilor care s-au grăbit să se anunțe pe rețele ca și autori ai crimei, dar și interceptările serviciilor secrete ucrainene, rapoartele de pe sateliții de recunoaștere americani îi dezvăluiau pe ruși drept unicii și incontestabilii responsabili de grava crimă.
De data această liderii celor mai puternice națiuni ale lumii au fost puși în situația să recunoască indulgența exagerată cu care ei au tratat comportamentul lui Putin și a camarilei lui în aventura ucraineană, dar și în alte perioade la fel de grave. Republica Moldova, Georgia au fost și mai sunt jertfele unui regim de cea mai josnică speță instalat la Moscova. Iertându-i de fiecare dată agresiunile împotriva altor popoare, trecând ușor peste anexările mai directe ori mai voalate a teritoriilor străine, agreind politica duplicitară și jocurile murdare din culisele geololiticii mondiale, marile puteri occidentale s-au pomenit față în față cu un ditamai stat-terorist în toată legea. Obama, Merkel, Cameron, Holande și alți lideri au descoperit dintr-odată că omologul lor rus pe care l-au îmbrățișat ani în șir pe la marile întruniri nu este altcineva decât un obsedat cu aceleași apucături expansioniste ca și monștrii care l-au precedat altădată la cârma imperiului sovietic.
Având în vedere că poate s-au clarificat pe cine au în față, este de așteptat ca liderii mondiali să trateze cu maximă responsabilitate problema Rusiei, Rusia ca atare, care a devenit cu adevăratelea o mare problemă. În legătură cu această clarificare, unii analiști internaționali au și rezumat că zilele Reihului lui Putin se apropie de sfârșit. Nu numai din cauza că războiul cu Ucraina nu poate nicidecum să-i aducă un câștig de cauză, ci pentru că în această circumstanță Putin și regimul lui și-au arătat toată esența extrem de periculoasă a planurilor pe care le pune la cale în totală discrepanță cu valorile secolului XXI. Nu încape îndoială: regimul lui Putin a ajuns la punctul de la care i se va trage sfârșitul. Nu trebuie scoase din ecuație în dezvoltarea acestui proces nici forțele sănătoase din interiorul Rusiei, supuse acum supliciului tăcerii. Dar în practica politică internațională există cel puțin două exemple legate de atacul asupra unor avioane civile care au condus la dispariția regimurilor politice și, în special, al protagoniștilor și autorilor acestor atacuri bezmetice.
Primul atac a fost cel de la 1 septembrie 1983 al sovieticilor împotriva unui avion sud-coreean cu 269 de persoane la bord, doborât în Extremul Orient. Ușurința cu care a fost atacat de aviația militară sovietică a schimbat radical optica marilor puteri ale lumii și exact peste opt ani Uniunea Sovietică avea să dispară, în mare parte, din cauza unui regim economic internațional nefavorabil. Al doilea exemplu este cel al excentricului conducător libian Muammar el-Gaddafi, teroriștii căruia au doborât, din ordinul lui, la 21 decembrie 1988, deasupra localității scoțiene Lockerbie un avion american cu 270 de pasageri. Deși și-a cerut iertare și a plătit din gros cu bani și petrol pentru crimă, la 20 octombrie 2011, Gaddafi, pus pe fugă, este prins și executat de poporul său răsculat împotriva regimului corupt și pervers al colonelului. Niciunul dintre aceste exemple ar putea să nu îl privească pe Putin și regimul lui. Dar este cert faptul că de-acum înainte nimeni dintre marii lumii nu va mai pune preț pe cuvintele și pe promisiunile liderului rus. Cu certitudine, marile puteri vor crede că este de datoria lor să oprească din creștere forța brută a Rusiei, un stat în plină expansiune militară, care pune în pericol pacea și stabilitatea mondială, seamănă moarte și teroare atât în cer, cât și pe pământ.
Recomandările noastre
