Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > EDITORIALUL EVZ: Ce se află în valiza lui Vîntu
EDITORIALUL EVZ: Ce se află în valiza lui Vîntu

EDITORIALUL EVZ: Ce se află în valiza lui Vîntu

Victimă a dictatorului pervers Băsescu, martir al luptei pentru independenţa presei, adevărat talent literar nedescoperit şi iubitor sincer de animale domestice.

Statura monumentală al lui Sorin Ovidiu Vîntu a fost cioplită în biţi de către meşteri vestiţi ai teletranziţiei: avocaţi şi procurori, jurnalişti, parlamentari, scriitori dar şi lăudători de ocazie, pentru că, nu-i aşa, la curtea "marelui şef" s-au pripăşit şi vietăţi ambigue.

La mitologie şi-a adus contribuţia şi Traian Băsescu care l-a brevetat pe demonicul Vîntu pentru uz politic şi electoral: Mircea Geoană nu era suficient de malefic pentru a împinge alegătorii la vot negativ. Toate aceste identităţi sunt imposturile lui SOV, rolurile pe care le joacă pentru a seduce, speria, înşela. Scopul lui ultim: câştigul rapid fără să-şi ardă degetele. E ca un ecran alb pe care fiecare proiectează ce vrea sau ce-i linişteşte conştiinţa.

Cum să fii tu, important om de cultură moral, în acord cu imaginea de sine când iei bani de la SOV, dacă nu convingându-te singur că acesta este, aşa cum se declară, un mecena cu "credinţa sinceră" că "România se poate salva prin cultură"? După ce strângi recuzita lui SOV în valiza de moaşă, rămâne doar speculantul în vremuri tulburi, fără instituţii şi fără reguli, dublul lui Ostap Bender, personajul lui Ilf şi Petrov pe care SOV l-a copiat până la identificare. Şi Bender vorbea despre Freud şi Leonardo da Vinci, aşa cum SOV citează din Camil Petrescu sau Rilke.

Dacă Ostap Bender se recomanda "marele maestru al combinaţiilor", SOV se autocaracterizează: "cel mai mare speculator din această parte a lumii". Îndemnul "când pe străzi curge sânge, cumpără proprietăţi", atribuit baronului de Rothschild, nu i se potriveşte. La întrebarea câţi bani are sau câţi poate să facă, a răspuns cu replica lui Ostap Bender: "Da’ cheia de la casa mea de bani n-o vrei?".

Cariera lui Sorin Ovidiu Vîntu de escroc a început ca-n poveştile lui Ilf şi Petrov. Funcţionar la Serviciul contabilitate al Întreprinderii Comerciale de Stat pentru Alimentaţie Publică din Roman, SOV a făcut speculă cu alimente pe piaţa neagră, a fost prins de organele vigilente şi închis pentru delapidare.

În trecerea prin puşcărie a colaborat, sub numele "Nuş", cu Securitatea statului. Mai târziu a cumpărat-o. Revoluţia din decembrie ‘89 a reprezentat şansa unui un salt calitativ, de la delapidare la speculaţii pe piaţa de capital nereglementată. A simţit, asemenea personajelor lui Ilf şi Petrov, că "acum, când vechiul sistem economic a pierit, iar cel nou abia începe să trăiască, e rost de făcut mare avere".

Vîntu şi-a angajat o ceată de fii ai locotenentului Schmidt, foşti securişti rămaşi fără obiectul muncii socialiste. Apoi şi-a achiziţionat câţiva Funt, oameni-paravan ca Nicolae Popa, Ioana Maria Vlas, Nicolae Văcăroiu. Iar pentru PR, căci "fără PR nu exişti", şi-a închiriat o armată de personalităţi care, încântate de "perspectiva vieţii uşoare ce se deschisese în faţa lor", cum scriau umoriştii ruşi, au acceptat să-l onorabilizeze.

Visul lui Vîntu s-a împlinit în FNI: 300.000 de oameni, atraşi de promisiunea îmbogăţirii rapide, i-au adus banii "pe o farfurioară cu chenar albastru". Iar când "ideea a dat tot ce a putut da" şi-a şters urmele şi a început să strige "hoţii".

Ca şi Ostap Bender, speculantul SOV e amoral, a declarat-o singur într-un interviu. A exploatat slăbiciunile compatrioţilor, mai ales lăcomia, şi şi-a manifestat dispreţul faţă de ei cumpărându-i. A păcălit statul, subminându-i regulile prin cele câteva "metode relativ cinstite" de îmbogăţire. Un altul, spune Ostap Bender în "Viţelul de aur", "s-ar fi năpustit, desigur, asupra vreunei instituţii de stat lipsite de apărare, dar asta nu-i stă în obicei". Nici lui Vîntu, care ne-a îndeamnat să ni le apărăm.

SOV nu a făcut afaceri cu statul, doar şi-a procurat fonduri de la cei care, precum Liviu Luca, au expropriat de la stat. Iar când s-a îmbogăţit, a exprimat ceea ce Ostap Bender n-a rostit decât în gând, "că trebuie să i se dea tot respectul şi consideraţia": "Arătaţi-ne puţin mai mult respect".

Dacă Ilf şi Petrov ar fi scris despre tranziţia românească, Întreprinderea de stat pentru coarne şi copite s-ar fi numit Realitatea TV. Moştenirea pe care "clasa hegemonă" vrea să i-o răpească, după cum se tânguia ieri SOV la tribunal.

SOV nu-şi petrece nopţile în arest pentru marile tunuri ce i-au fost atribuite, FNI, Petromservice, returnări ilegale de TVA. A fost prins când a abandonat filosofia lui Ostap Bender, respectul pentru Codul Penal. Vîntu e doar un escroc cinic, poate talentat, fără hazul dublului său rus, dar doar un escroc.

Publicat in categoriile: Opinii EVZ
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: