Amplificate de criza economică, problemele sistemului sanitar românesc au explodat zilele acestea, expunându-ne un crunt adevăr.
Nu putem avea o societate cât de cât stabilă, când starea de sănătate ne este atât de puternic afectată. Mi-e teamă însă că acesta nu este decât începutul şi că mai ales sănătatea şi viitorul copiilor noştri sunt ameninţate. Şi în acest domeniu plătim azi tribut ezitărilor de la începutul anilor ’90 şi inabilităţii celor ce s-au perindat pe la Ministerul Sănătăţii în a reforma sistemul.
Imediat după ’89, întreprinderile de stat au fost transformate în societăţi comerciale şi au fost create seturi de legi care să introducă guvernanţa corporativă şi să reglementeze relaţiile dintre acţionari şi societăţile deţinute, precum şi principiile după care trebuiau conduse. Asta nu i-a împiedicat pe unii directori de atunci să conducă de parcă ar fi fost pe propriile feude, dar măcar a introdus un pic de rigoare şi disciplină.
Tot atunci ar fi trebuit reformate şi instituţiile sanitare, spitale şi policlinici. Nu s-a făcut nimic din toate astea mulţi ani, şi spitalele au fost conduse discreţionar de directori care nu trebuiau să răspundă pentru rezultatele lor financiare şi deci nu aveau niciun interes să reformeze spitalele.
Citiţi articolul integral aici.
Recomandările noastre
