Pe 21 septembrie a fost ziua de nașterea unuia dintre cei mai iubiți folkiști români, Ducu Bertzi și cu această ocazie Alecu Racoviceanu a scris pe blogul său o amintire trăită în urmă cu o lună, când cei doi s-au văzut în Sighetu Marmației, la Festivalul Floare de Colț.

Ziaristul povestește:

” Într-una din seri, Ducu mi-a spus că vrea să-mi prezinte pe cineva, un general. Băi, frate, ce să facă un ditamai generalul la un festival de folk? Nu am apucat să întreb sau să capăt lămuriri, că deja mă aflam în fața unui domn înalt, cu aer milităresc, nealterat de hainele civile sau de bufonii și cavalerii care populau un festival de artă medievală care anima parcul de lângă noi. S-a prezentat, generalul în rezervă Ioan Ciupei. Am tresărit, fostul comandant al Corpului 4 de Armată din Cluj venise să asculte muzică.. dar nu era numai asta. Se pare că omul era un vechi prieten al lui Ducu.

-Ne știm de fix 42 de ani.

Calculez rapid în minte și ajung la anul pe care îmi e imposibil să mi-l amintesc fizic, 1975!

-Nu ne-am văzut de prin ’75.

Aha, mă gândesc, or fi fost vecini, pe aici, prin Maramureș, că din ce mai știam eu din biografia prietenului meu, până la a fi în Song sau Cenaclul Flacăra a mai trecut ceva timp.

-L-am cunoscut într-o magazie, cânta printre mantale!

Vocea generalului suna ca și cum dă ordine, deși privirea îi era încărcată de melancolie. Imaginea lui Ducu, alinând durerea mantalelor militare cu plânsul chitarei, mă intriga plăcut. N-a durat mult să le aflu povestea și să le-o fur, că prea e frumoasă. În 1975, Ducu era militar în termen, cum erau vremurile pe atunci. Iubea chitara, muzica, dar mai avea de așteptat până când dragostea avea să-i devină meserie. Cătană fiind, a avut noroc și a ajuns la magazia de efecte militare. Nu prea se îngrijea de ordine, dar chitara n-o lăsa din mână. N-a lăsat-o nici când a intrat peste el un tânăr locotenent. Abia ieșit de pe băncile școlii, numit comandant de pluton la unitatea militară Someșeni, ofițerului i s-a întunecat privirea, văzând încălcate mai toate regulile pe care le învățase.

-M-am dus direct la comandantul unității să-i raportez că am dat de o neregulă gravă. Și știți ce mi-a spus, domnule?

Deja îmi imaginam cum bietul Ducu înfrunta cele mai negre pedepse cazone, culcaturi, salturi înainte, plantoane în miez de noapte geroasă…

-Mi-a spus: ”Lasă-l în pace, Știi ce frumos cântă?”

Cei doi, au râs amintindu-și de acele zile și mi-au mai spus că 42 de ani nu s-au mai văzut, dar că acum nu s-au întâlnit întâmplător la Sighet. Generalul Ciupei a venit special aici. Cu vreo lună înainte, era la o cunoștință din Iași. Vorbeau, dar la un moment dat femeia a răspuns la telefon. Era Ducu. Generalul i-a spus că și el îl cunoaște pe Ducu. Au vorbit la telefon și imediat au rememorat secvența de acum 42 de ani. Apoi, militarul pensionar a făcut ce a făcut și a ajuns la Sighet la festivalul lui Ducu, făcându-i surpriza de a-l surprinde din nou tocmai când cânta la chitară.”

Foto: Centrul Cultural Sighetu Marmației