Editura Evenimentul si Capital

Dubla povară a PNL: a europarlamentarelor și a Referendumului. România lui Cristoiu

Autor: | | 2 Comentarii | 3357 Vizualizari

Experiența referendumurilor postdecembriste – de revizuire a Constituției, de demitere a președintelui, de consultare populară – semnalează că marea problemă a acestui instrument democratic rămîne prezența la vot. Dacă nu se întrunește un anumit prag, Referendumul e invalidat. Invalidarea e pentru cel ce convoacă Referendumul mai gravă decît răspunsurile de NU. Pragul de prezență e menit a verifica dacă problema pentru care e deranjat Poporul ocupat cu alte treburi decît cele de interes național interesează.

Dacă referendumul e invalidat înseamnă că autorul convocării a dat-o în bară în materie de cunoaștere a problemelor care frămîntă Poporul. Sub semnul creșterii de la un scrutin la altul a lehamitei de a exercita un drept democratic, prezența la Referendum a fost o preocupare dramatică în România postdecembristă.

După decembrie 1989 s-au desfășurat șapte referendumuri. Trei de adoptare sau revizuire a Constituției, două de demitere a președintelui, două de tip consultare a voinței Poporului. Dintre acestea, trei au fost validate, iar patru au fost invalidate, pentru că n-au atins pragul prezenței la vot. Referendumurile validate au fost:

Cel din 8 decembrie 1991, pentru adoptarea unei noi Constituții (prezența: 67% din alegători),

Cel din 18-19 octombrie 2003, pentru aprobarea Legii de revizuire a Constituției României (au fost necesare 2 zile pentru ca 50% + 1 din alegători să se prezinte la vot, prezența: 55,70%).

Cel din 22 noiembrie 2009, pentru trecerea la parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari (prezența: 50,95%). Referendumurile invalidate au fost:

Cel din 19 mai 2007, pentru demiterea președintelui Traian Băsescu (prezența: 44,45%). Cel din 25 noiembrie 2007, pentru schimbarea sistemului de vot din România (prezența: 26,51%),.

Cel din 29 iulie 2012, pentru demiterea președintelui României, Traian Băsescu (prezența: 46,24%).

Cel din 6-7 octombrie 2018, pentru modificarea articolului 48 din Constituția României, înlocuirea sintagmei „între soți” cu „între un bărbat și o femeie” (prezența: 21,10%).

De precizat că Referendumul de modificare a Constituției a fost în realitate invalidat. Deși a fost întins pe două zile, prezența a fost sub 50%. Deoarece era vorba de punerea de acord a Constituției cu prevederile UE, s-a trecut cu vederea de toată lumea falsificarea rezultatelor.

Importanța validării pentru cel care convoacă Referendumul se vede din folosirea îndemnului la boicot de către adversari.

Așa s-a întîmplat în 2012, cînd PDL a cerut ca alegătorii să nu meargă la vot. Deși cei care au fost pentru demiterea lui Traian Băsescu au înregistrat un număr uriaș, Traian Băsescu a rămas președinte. Un apel la boicot a făcut și Opoziția din 1991. A pierdut din două motive: Poporul român chiar și-a dorit să aibă o Constituție. Raportul de forțe în plan electoral era net în favoarea FSN.

La Referendumul pentru familie, USR a cerut boicotarea Referendumului. Invalidarea n-a fost însă rezultatul apelului, ci al lipsei de mobilizare din partea PSD. Ce ne arată statistica Referendumurilor postdecembriste?

Că poporul nu se înghesuie să meargă la vot la Referendumurile naționale.

Asta înseamnă:

Un mare risc pentru autor dacă n-ar la dispoziție o mașinărie electorală proprie sau măcar fidelă.

Cei care au convocat Referendumul pentru familie au depins de partidele politice, de PSD, îndeosebi. Și cum PSD n-avea chef să adauge multelor conflicte cu UE cel iscat de validarea Referendumului, mașinăria electorală a partidului a funcționat la turație minimă.

Un mare risc pentru însăși problema abordată de Referendum. Problema Familiei a primit prin invalidarea Referendumului o lovitură grozavă. Efortul celui care convoacă de a lipi Referendumul de alegeri care scot lumea la vot. Așa a procedat Traian Băsescu în 2009, cînd a pus Referendumul în aceeași zi cu parlamentarele.

S-a strigat pînă la răgușire că Klaus Iohannis a pus Referendumul în aceeași zi cu europarlamentarele pentru a scoate lumea la vot la europarlamentare și astfel să cîștige PNL.

În realitate, lucrurile stau invers.

Klaus Iohannis a pus Referendumul pe 26 mai 2019 în speranța că alegerile europarlamentare vor scoate lumea la vot. Pledînd pentru ieșirea la vot, partidele din partea Dreaptă vor lucra astfel pentru Klaus Iohannis.

Cu atît mai mult se impune acest adevăr cu cît încercarea lui Klaus Iohannis de a stîrni emoția colectivă necesară venirii la vot e din start un eșec, deoarece se bazează pe neliniștea provocată românilor de Asaltul PSD împotriva Justiției.

CTP il face PRAF pe Gica Hagi! Cel mai dur ATAC la Rege! Ce l-a scos din minti pe jurnalist

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI