Numai că președintele Klaus Iohannis, care tocmai și-a anunțat intenția de a candida pentru un nou mandat în fruntea statului, l-a fixat pe post de “țintă-piept”. Face zilnic declarații împotriva președintelui PSD pe care-l numește “infractor” și “penal”. Până și Laura Codruța Kovesi, aflată într-o stare de ilegalitate profundă, constituțională, a scos capul și a început să comenteze intențiile și strategia PSD. Făcându-se că uită cele 122 de achitări în mari dosare instrumentate în ultimii doi ani, șefa DNA continuă să se prezinte în presa străină ca un redutabil manager al luptei anticorupție, în cea mai “coruptă” țară din Europa. 

Ce vreți, doar nu o să ne dăm cu firma în cap tocmai acum și să ne împiedicăm de niște amănunte statistice! 

În tot acest timp, strategia PSD se bazează pe ideea că Liviu Dragnea este victima Sistemului! S-a spus că Liviu Dragnea a fost condamnat mai mult de Stradă și de adversarii lui politici, mai puțin de judecători. Este posibil, pentru că ceea ce am descris ca fiind un mecanism infernal format din procurori-judecători-politicieni-servicii secrete în serialul Operațiunea “Noi Suntem Statul” nu a dispărut peste noapte! Chiar dacă s-au făcut pași importanți înspre “dezlegarea” judecătorilor, este greu de presupus că un sistem de relații, complicități, protocoale secrete și dosare instrumentate la comandă nu a creat un arc peste timp. 

Numai că neadoptarea de către Parlament a celor peste o sută de excepții de neconstituționalitate găsite de CCR a generat un haos legislativ, mai ales în materie penală. Iar aici, Liviu Dragnea ca președinte al Camerei Deputaților avea un rol esențial.

Mai ales că apare întrebarea: dacă Parlamentul nu ia în seamă aceste situații de neconstituționalitate, dacă nu le soluționează cu celeritate, de ce ar citi mai repede Klaus Iohannis decizia de revocare a lui Kovesi? 

Sau: de ce Dacian Cioloș a putut să dea o Ordonanță de Urgență prin care a schimbat peste 150 de articole din Codul Penal și Codul de Proccedură Penală, iar Guvernul PSD, nu? De frica Străzii. Numai că acum PSD ne spune că președintele său a fost condamnat la presiunea Străzii, că este victima Sistemului.

Așa că sunt de acord cu această idee, cu un mic amendament: Liviu Dragnea este victima propriului Sistem!

Un Sistem care s-a bazat pe complicitatea și tăcerea celor implicați. Iar Liviu Dragnea nu a dovedit până acum că a înțeles cu exactitate dimensiunea Răului produs în societate de aceste conclavuri discrete ce aveau loc în casele de protocol, ușor conspirate, ale SRI. Pare tot timpul că încă mai speră să facă o înțelegere. Așa că doar amenință cu dezvăluiri, cu măsuri, cu soluții. 

Nici până în acest moment nu avem o relatare completă, din perspectiva sa, asupra celor care s-au întâmplat în perioada 2010-2015, asupra întâlnirilor cu șefii SRI, George Maior și Florian Coldea, secondați de Laura Codruța Kovesi și președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, actual judecător CCR. Am zâmbit (amar) văzând jocul de picioare pe care l-a făcut cu audierea sa la Comisia SRI, spunând că se va duce și va face mărturisiri complete atunci când va fi chemat. Numai că președintele acesteia, Claudiu Manda (PSD), nu l-a chemat…

Despre aceste momente istorice din relația de cooperare dintre Politicieni și SRI avem doar relatările lui Victor Ponta, un pion extrem de important, esențial pentru cooperarea eficientă dintre cele două părți, așa cum ne-a explicat Sebastian Ghiță în mai multe rânduri. Fostul prim-ministru, mult mai abil, a pus totul în traista lui Liviu Dragnea, mizând corect pe incapacitatea acestuia de a-și asuma o parte din vină. Așa că Victor Ponta a devenit eroul și invitatul UM-rilor de presă, iar Liviu Dragnea, ciuca bătăii.

Liviu Dragnea este și victima propriului Sistem din punct de vedere politic. Ezitările și jumătățile de măsură pe care le-a aplicat i-au erodat capacitatea de a schimba în profunzime. 

După conflictul constituțional generat de decizia DNA de a ancheta oportunitatea adoptării unei ordonanțe de urgență (OUG 13), Călin Popescu-Tăriceanu a cerut, corect!, demisia șefei DNA. Liviu Dragnea, încă împăciuitor, căci eram în februarie 2016, l-a contrazis ferm: “Pentru aşa ceva eu nu pot cere. Vor mai fi conflicte constituţionale. Nu aş cere demisia pentru aşa ceva.”

O asemenea abordare arăta ca și când încă spera în clemența Sistemului. 

Numai că Tăriceanu avea dreptate. Zilele trecute, ÎCCJ a admis recursul Inspecţiei Judiciare împotriva hotărâririi Secţiei pentru procurori din 2017, prin care procurorii DNA Jean Uncheşelu, Marius Bulancea şi Paul Dumitru au scăpat de acţiunea disciplinară deschisă pentru că şi-ar fi exercitat funcţia cu gravă neglijenţă în ancheta OUG 13. Cei trei procurori DNA vor fi anchetați.

Este doar un exemplu clar dintr-o multitudine de situații.

Tot din punct de vedere politic, Dragnea a mai făcut câteva erori. De la conflictul cu Victor Ponta, prost gestionat, micile trânte în partid, cu Codrin Ștefănescu & Co., la relația distantă pe care o are cu Călin Popescu-Tăriceanu, singurul său aliat real, Liviu Dragnea și-a măcinat energia în bătălii inutile. Nu l-a obligat nimeni pe președintele PSD să nominalizeze doi prim-miniștri, Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, pe care s-a chinuit după aceea să-i dea jos. 

Exemplele pot continua, dar nu ar fi decât argumente în plus pentru ceea ce am spus la început: Liviu Dragnea este victima propriului Sistem! 

Așa că o să închei cu un citat din Mihai Eminescu, unul din cei mai bun editorialiști pe care i-a avut România: „Caracterul obştesc al luptelor din viaţa publică a românilor e că în mare parte nu sînt lupte de idei, ci de persoane, că cei mai mulţi, în deplină necunoştinţă de ceea ce combat, dau într-un principiu oarecare c-o orbire şi c-un curaj demn de-o cauză mai bună, condamnă ceea ce nu cunosc, batjocoresc ceea ce nu vor să cerceteze, trezindu-se prea tîrziu c-au fost induşi în eroare de ambiţiile vreunei gaşte şi că a lovit într-o ţintă pe care ar fi respectat-o dacă şi-ar fi dat osteneala de- a o privi mai de aproape.”