Din cuprinsul articolului
Diploma Cavalerilor Ioaniți - începutul statalității românești. La 2 iunie 1247 era datat acest document care face parte din zestrea documentară istorică românească.
Deși este un act care conferă drepturi unor coloniști străini, cu scopul de a sluji catolicismul și expansionismul maghiar, Diploma recunoaște existența politică a românilor!
Diploma Cavalerilor Ioaniți - 2 iunie 1247 - beneficii acordate de maghiari unui ordin călugăresc militar
Diploma din 2 iunie 1247 a fost oferită de regele maghiar Bela al IV-lea, Cavalerilor Ioaniți reprezentați de Marele Preceptor Rembald. Aceasta reglementa dreptul de a se așeza și a exploata teritoriile de la Sud de Carpați. Aici, trăiau și românii. Colonizarea lor, evident, servea atât expansionismului maghiar cât și expansiunii confesiunii romano-catolice într-un spațiu ortodox.
Diploma Cavalerilor Ioaniți atesta existența unor formațiuni politice românești (românii erau numiți „olati”). Este vorba de Voievodatul lui Senesalu, Cnezatul lui Litovoi, Cnezatele lui Ioan și Farcaș. Istoricii susțin că Seneslau ar fi domnit undeva peste Olt, spre Argeș, Litovoi în zona Gorjului, iar Ioan și Farcaș ar fi domnit în Dolj, respectiv Vâlcea. Diploma mai amintește de iazurile de la Celeiu, de lângă Corabia. despre resursele naturale ale Olteniei ca spațiu vizat de această expansiune. Sunt amintite Țara Severinului, Țara Lytua, Țara Hațegului, Cumania, Ultrasilvania. Prin Cumania, s-ar înțelege Muntenia de azi, de la Olt, la Carpați iar Ultrasilvania este evident, Transilvania.
Regele Bela al IV-lea al Ungariei ar putea fi cel pentru care notarul său (Anonymus, regis Belae notarius) ar fi fi scris în jurul anului 1200 Gesta Hungaroum. Lucrarea atestă existența românilor ca păstori în Pannonia când au ajuns acolo maghiarii - „Blachii ac Pastores Romanorum”.
Diploma Ioaniților nu este singulară în privința documentelor maghiare de colonizare!
Diploma a fost urmată și de alte documente. Documente maghiare care atestau dreptul de colonizare au existat atât înainte de 2 iunie 1247 cât și după această dată! Astfel,la 7 mai 1212, cavalerii teutoni, ordin militar călugăresc german primeau dreptul de a se așeza în Țara Bârsei. Diploma va fi reconfirmată și extinsă la 1213 și 1218. Exemplarul cunoscut astăzi este o copie executată la 1353 (teutonii nu mai erau însă în Țara Bârsei cel puțin din 1225).
Tot Regele Andrei al II-lea în 1224, conferea Bula de Aur a Sașilor sau Diploma Andreeană sau „Andreanum” care permitea germanilor din zona râului Rhin, Mosele, din zona Flandrei, din zona Saxoniei, numiți sași să se așeze în Transilvania. Diploma acordată sașilor a venit însă pe fondul unei dispute între Regatul Ungariei și Cavalerii Teutoni care au încercat să se rupă de Regatul Ungariei și să creeze un stat dependent de Curia Papală. Conflictul (cu mai multe confruntări militare între armata regală maghiară și teutoni dar și medieri politico-ecleziastice, prin intervenția Papei Honorius al III-lea) s-a derulat de prin 1221 și a durat până la alungarea lor definitivă în 27 octombrie 1225. Regele Ungariei a dorit să evite astfel o unire a sașilor cu teutonii.
Al doilea act și al treilea act emise în ianuarie 1285 și iulie 1324, conexe Diplomei Ioaniților
Mai există două acte ale regalității maghiare de după momentul 2 iunie 1247. Primul a fost emis de Ladislau al IV-lea Cumanul din 8 ianuarie 1285. Acesta atesta reluarea plății tributului către regalitatea maghiară, plată întreruptă de răzvrătirea lui Litovoi. Cel care a restabilit ordinea a fost magistul Georgius. El l-a ucis pe Litovoi și l-a luat prizonier pe fratele său, Bărbat, care s-a răscumpărat cu bani.
Al doilea a fost emis la 26 iulie 1324 al Regelui Carol Robert de Anjou. Se răsplătea credința umui slujitor al său, magistrul Martinus. Acesta luptase cu teutonii, boemii, cucerise Mehadia, învinsese răzvrătirile banilor de Severin și realizase solii la viitorul prim domn al Țării Românești independente, Basarab numit „voievodul nostru al Transalpiniei”.
