Destinul tragic al moștenitorilor oficiali ai celor două Imperii Franceze. A fost complot, sau a fost ghinion moartea celor doi tineri capabili?

Destinul tragic al moștenitorilor oficiali ai celor două Imperii Franceze. A fost complot, sau a fost ghinion moartea celor doi tineri capabili?

Atât Napoleon I, cât și Napoleon III, nepotul lui de frate, și-au pus problema urmașilor. Au sperat ca tot ce au creat politic să rămână dar, din păcate, acest lucru nu s-a petrecut. Cei doi tineri, deși aveau calități de care părinții lor ar fi fost mândri, au murit rapid, în condiții care și azi trezesc suspiciuni.

Destinul tragic al lui Napoleon al II-lea

Napoléon François Joseph Charles s-a născut la Tuileries, în Paris, la 20 martie 1811. A fost fiul lui Napoleon I, dăruit de împărăteasa Marie Louise, fiica împăratului Austriei, căsătorită cu Napoleon I pentru a pecetlui pacea franco-austriacă.

Asta după ce Napoleon îi zdrobise pe austrieci în bătălii celebre. A fost numit de tatăl său Prinț Imperial și Rege al Regatului Romei, constituit de Napoleon după fuga Papei. După ce Napoleon a abdicat, în 1815, l-a desemnat formal ca moștenitor, sub numele de Napoleon al II-lea.

După ce tatăl său a fost dus și închis pe insula Sfânta Elena, tânărul prinț a fost luat de mama sa la Viena. A fost făcut colonel al Armatei Imperiale și a purtat titlul de duce de Reichstadt.

Din păcate, tânărul urmaș al lui Napoleon I  a murit la 22 iulie 1832, la Palatul Schonnbrun din Viena, din cauza tuberculozei. Edmond Rostand îi va dedica drama L’Aiglon în anul 1900.

Destinul tragic al lui Napoleon al IV-lea

Între 2 decembrie 1852 și 4 septembrie 1870, Franța a cunoscut epoca celui de Al Doilea Imperiu. Napoleon al III-lea era nepotul de frate al lui Napoleon I. Napoleon al III-lea se căsătorise cu Eugenia de Montijo, devenită împărăteasa Eugenie a Franței.

Napoleon și Eugenie au avut un moștenitor imperial, prințul imperial Napoléon Eugène Louis Jean Joseph. Louis era numele bunicului, Joseph era cel al fratelui bunicului său. El s-a născut la 16 martie 1856, când tatăl său tranșa condițiile păcii care a pus capăt Războiului Crimeii.

A fost trimis în Anglia de tatăl său, în condițiile pregătirii războiului cu Germania. După eliberarea din priznonierat în martie 1871, Napoleon al III-lea a primit sprijinul reginei Victoria pentru a sta în Anglia, unde fiul său a urmat studii militare. Napoleon al III-lea a murit la 9  ianuarie 1873.

Tânărul prinț, pe care bonapartiștii l-au numit Napoleon al IV-lea, a devenit ofițer britanic. A manifestat abilități reale de ofițer cavalerist. A dorit să reprezinte cu succes patria sa adoptivă, decizând să plece în misiune în Africa, unde trupele britanice luptau cu etnia zulu.

Francezii au considerat-o vinovată pe regina Victoria

În ziua de 1 iunie 1879, prințul Napoleon își comanda escadronul de cavalerie într-o misiune de cercetare avansată. Impetuozitatea sa latină avea să-l coste viața. Depistând trupele zulu și nedorind să aștepte acoperirea, care era pe drum, a declanșat șarja de cavalerie. Din păcate, o suliță zulu i-a rănit calul, care s-a speriat și a vrut să-l trântească pe ilustrul său călăreț.

Prințul s-a dezechilibrat și un picior i-a rămas prins într-o curea din compoziția harnașamentului. A fost târât câteva sute de metri, până când a reușit să taie cu sabia cureaua. O săgeată l-a rănit în umăr. Cu mâna validă, a tras cu revolverul în atacatori, dar aceștia l-au copleșit, omorându-l cu sulițele și apoi tăindu-i pieptul ca să elibereze sufletul.

Francezii au considerat-o vinovată pe regina Victoria, care a autorizat misiunea tânărului ofițer. Zulușii au spus mai târziu că, dacă știau că acel ofițer era prinț, nu l-ar fi ucis. Să fi dorit regina să scape de un moștenitor francez care poate ar mai fi putut reveni în Franța? Nimeni nu știe.

Acesta a fost tragicul destin al celor doi tineri prinți francezi, foarte talentați. Este greu de spus dacă ei ar mai fi ajuns să urmeze exemplul taților lor, dar în epocile în care au trăit, suspiciunea morții aranjate a persistat timp de peste un secol.