Iată ce povestea Lavinia Betea, istoric: “Tovarășii de detenție ai lui Gheorghiu-Dej fuseseră căsătoriți, dar anii mulți de detenție îi îndepărtaseră de soții. După 1944 sigur că ajunși la putere în jurul lor au început să roiască tot felul de actrițe și pare se că adevărați familiști erau ministrul de Interne, Alexandru Drăghici, și Nicolae Ceaușescu, ei având și niște soațe foarte posesive și foarte vigilente”.

Când a venit Ceaușescu la putere una dintre primele măsuri a fost aceea de descurajare a unor relații extraconjugale. A și spus în 1966 în ședința care s-a soldat cu decizia Decretului Anti-Avort că trebuie să încetăm cu promovarea prostituției. A dat și exemplul unui candidat american care n-a putut fi președinte pentru că divorțase și a spus că noi nu putem să cerem muncitorului să aibă o viață exemplară dacă tovarășii noștri au relații extraconjugale, dacă divorțează ș.a.m.d.

Ionela Toader Georgescu, avocată: “Între ’60 și ’70 divorțurile erau mult mai puternic controlate de regimul politic, de sectoarele de partid. Dacă unul din soți era tovarăș sau tovarășă, celălalt dacă nu era membru de partid avea foarte mult de suferit în procesul de divorț. De ce? Pentru că nu putea să fie vinovat tovarășul cu desfacerea căsătoriei. Avocații erau dintre cei recomandați să reușească să scoată lucrurile la liman așa cum trebuia când erau interese. Așa se întâmpla când un tată își lua copiii de la o mamă nevinovată dar care nu era membră de partid și care nu avea o funcție și de aici niște tragedii de viață. Mai departe femeile nu-și mai vedeau copiii ani de zile, chiar știm cazuri și sunt lucruri extraordinar de triste”.

conf. dr. Raluca Popescu: În condițiile în care legislația și pentru divorț era liberală și era permis și avortul în anii 50 a fost legiferat, cuplul destul de repede își atingea numărul dorit de copii care era de regulă 1,2 maxim, aveau și alte aspirații și nu se mai înțelegeau și puteau să și divorțeze, o libertate destul de mare pentru anii 50. Eu aici aș vrea să subliniez că în statele comuniste comportamentele demografice erau mai moderne și mai emancipate decât în Europa occidentală și Statele Unite. Cu alte cuvinte, în România ca în majoritatea celorlaltor țări se făceau mai puțini copii și oamenii divorțau mult mai mult. Acum există mai multe explicații nu aș zice numai posibilitatea unui trai independent, viața la oraș, lucrul la fabrică au venit la pachet cu mai multe schimbări valorice și lipsa de influență a religiei. România nu e un caz, are aceeași evoluție ca statele foste comuniste în general.

La începutul anilor 60 erau semne evidente ale unui declin demografic. Populația îmbătrânea. În 1966 nucleul de decizie politică a încredințat unei comisii condusă de ministrul Sănătății, Voinea Marinescu, sarcina de a realiza un studiu al situației demografice și o evidență a căsătoriilor. “Din situația asta reieșea că este îngrijorător numărul de chiuretaje pe care și-l fac româncele, faptul că natalitatea este în scădere și mai reieșea că româncele sunt campioanele Europei la divorțuri. În România în primăvara anului 1966 se întâmpla că din 5 cupluri căsătorite unul sfârșea prin a divorța, Bucureștiul bătând toate recordurile, jumătate dintre căsătorii finalizându-se cu divorțuri”, susține Lavina Betea.

A fost o discuție foarte aprinsă în Comitetul Executiv al PCR. Acolo foarte virulenți au fost ministrul de Interne, Alexandru Drăghici, și încă și mai dur noul lider Nicolae Ceaușescu. Ei au stins toate protestele celorlalți din nucleul de decizie care ziceau să ne mai gândim. Ei au dat de fapt linia care a dus la acel groaznic decret antiavort și adiacent acestui decret au fost măsurile prin care s-a încercat îngreunarea procedurilor de divorț. Ca măsură de sporire a natalității în același an a fost introdusă taxa de celibat pentru persoanele necăsătorite și taxa de nuliparitate pentru cuplurile fără copii.

Iată ce conținea Decretul 770/1.10.1966

Avînd în vedere ca întreruperea cursului sarcinii reprezintă un act cu grave consecinţe asupra sănătăţii femeii şi aduce mari prejudicii natalitatii şi sporului natural al populaţiei,Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

Articolul 1: Întreruperea cursului sarcinii este interzisă.

Articolul 2: În mod cu totul excepţional întreruperea cursului sarcinii va fi autorizata potrivit prevederilor art. 5, în cazurile în care:

a) sarcina pune viaţa femeii într-o stare de pericol care nu poate fi înlăturat printr-un alt mijloc;

b) unul din părinţi suferă de o boala grava, care se transmite ereditar, sau care determina malformatiuni congenitale grave;

c) femeia însărcinată prezintă invaliditati grave fizice, psihice sau senzoriale;

d) femeia este în vîrsta de peste 45 de ani;

e) femeia a născut patru copii şi îi are în îngrijire;

f) sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest.

Articolul 3: Întreruperea în cazurile prevăzute la art. 2 se poate efectua în primele trei luni ale sarcinii. În caz excepţional, cînd se constata o stare patologica grava care pune în pericol viaţa femeii întreruperea cursului sarcinii se poate face pînă la şase luni.

Integral Aici

foto: Fototeca online a comunismului românesc. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu au primit, în staţiunea Neptun, un grup de participanţi la Festivalul Internaţional „Copiii lumii doresc pacea”, organizat la tabăra de pionieri şi şcolari de la Năvodari, de către Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor şi C.N.R. pentru UNICEF, în cadrul anului internaţional al Copilului. (20.VII.1979).