Nu vom deveni mai zen dacă ajungem la adevărul acestei probleme, dacă descoperim într-o zi, mai presus de orice dubiu, că homosexualitatea este o boală, un dat sau opțiune.
În războiul pentru drepturile comunității gay se insinueză o formă ipocrită de manipulare. O parte a opiniei publice considerată avansată, șmecheră de sorginte intelectuală, progresista, glisează spre un paradox: în numele toleranței, discursul apărătorilor persoanelor LGBD devine tot mai intolerant. În mod curios, apărătorii familiei tradiționale sunt considerați înapoiați. Argumentul suprem pare acela că mulți dintre cei 3 milioane de semnatari ai petiției care urmărește ca în Constituția României să se afirme că familia este formată din bărbat și femeie au un nivel redus de educație (nu știu de unde au scoso) și merg des la biserică. Urmează probabil faptul că un ascultă un anumit gen de muzică, exclus rock, nu-i citesc pe antici cu creionul în mână, nu au prizat iarbă în tinerețe, nu înjură la fiecare 3 minute. Și în general, nu sunt cool. Ești cool dacă militezi pentru drepturile homosexualilor, însă dacă ai rezerve, e clar: ești ori admirator al Inchiziției, ori ai doar 3 clase, ori ai luat-o pe ulei. Ori ești pur și simplu prost – mai rămâne să aud invocat un citat din Bergson – “ochii văd doar ceea ce mintea poate pricepe”! S-a ivit, așadar, o comunitate a celor care îi ridiculizează pe cei ce susțin familia tradițională, comunitate care profesează maliția crâncenă și disprețul, cu diverse trepte de isterie. Nu generalizez, remarc doar o tendință. Păguboasă, căci radicalizarea nu durează punți între oameni.
Nu vom deveni mai zen dacă ajungem la adevărul acestei probleme, dacă descoperim într-o zi, mai presus de orice dubiu, că homosexualitatea este o boală, un dat sau opțiune. Știința a adus argumente pentru toate variantele, iar factori de sorginte psihologică sau educațională îi fac pe nemulțumiți să le conteste pe celelalte două. Soluții nu există, pe această treaptă a cunoașterii, deci ne rămâne să operăm cu instrumentele democratice. Dreptul la petiție a fost utilizat de 3 milioane de români. Ceilalți nu au recurs la el, deci puterea politică nu se poate raporta decât la ce i s-a pus pe masă. Activiștii LGBD au optat pentru parade care enervează/ isterizează publicul tradiționalist și sunt un vehicul mediatic parțial eficient. Dau curaj altor gay, iar în urma insinuării că este politic incorect să-i contești se propagă o undă de favorabilitate. Există și un revers: radicalizarea de ambele părți. Cred că mult mai eficient pentru comunitatea LGBD ar fi să recurgă la calm, să explice, să evite ostilizarea. Cineva mi-a atras atenția că este o strategie, o luptă cu bătaie lungă. Și asta deoarece minoritățile sexuale au susținere internațională foarte puternică, iar o pretinsă intoleranță a statului poate echivala cu o monedă de schimb în negocieri. Precedente există.
Eu n-aș dori să-i ascult la modul serios pe cei care afirmă că, în cazul de față, ne aflăm pe tărâmul scenariului în care șubrezirea credințelor ancestrale ale unui popor îl face mai maleabil în fața intereselor economice străine. Nu cred asta. Știu, însă, că despărțirea de valorile structurale subțiază puterea unei națiuni. În acest moment al poporului român, operând cu criteriul numeric, 82% dintre cetățeni nu sunt de acord căsătoria persoanelor de același sex, iar 75% consideră că nu ar trebui să poată adopta copii.
Statistica este o armă cu două tăișuri. O invocăm atunci când ne convine. Dacă nu ne convine, este folosită de cei pe care-i contrazicem. Însă până la urmă, în lipsa altor instrumente, dispunem de cele ale democrației. Ca să punem altceva în loc ar trebui să fie unanim acceptat. Sau atât de pervers încât să ni se sugereze că, fără o nouă paradigmă morală, asta, și nu alta, vom dispărea. Însă ideile, avansate sau putrede, nu au eficiență dacă pătrund cu forța.
Sfatul meu? Ca susținător al căsătoriei dintre bărbat și femeie, totodată lipsit total de ură față de comunitatea LGBD, cu o mare toleranță și înțelegere, doresc un singur lucru: să nu fiu luat de tâmpit, căci nu vrea să devin radical nici eu și nici alții ca mine. Nefericirea, ca și normalitatea, sunt concepte statistice. Iar dacă adepții familiei tradiționale sunt 3 milioane cu semnătură, un circ precum cel de la Cluj le poate dubla numărul. Și asta nu folosește nimănui. Radicalizarea duce la intoleranta și exact de asta mai e nevoie intr-o tara ca aceasta, atât de mâncata de conflicte și ura.
Recomandările noastre
