De ce și pentru cine a ajuns ministrul Educației o țintă

De ce și pentru cine a ajuns ministrul Educației o țintă

Nu sunt un fan al lui Sorin Cîmpeanu, ba dimpotrivă, dar sunt un inamic al celor care se bat din răsputeri pentru menținerea politizării sistemului educațional din România.

În ultima perioadă se observă o creștere în intensitate a atacurilor împotriva ministrului Educației, care ne-a oferit destule motive pentru a-l critica, ceea ce este chiar recomandabil într-o democrație, dar, de data asta, criticile par să fie doar urmări ale unor măsuri, care mie mi se par juste, cerute de ministru.

El este contestat în primul rând pentru încercarea de depolitizare a inspectoratelor școlare și a directoratelor instituțiilor de învățământ, dar – vai! - și pentru că a cerut verificarea tuturor doctoratelor din ultimii 30 de ani.

Depolitizarea instituțiilor de învățământ

Este de notorietate că fiecare director de școală, grădiniță sau liceu din România a fost numit, în ultimii 30 de ani, pe considerente politice.

Acum, Ministerul Educației încearcă să depolitizeze sistemul printr-un concurs strict, cu mai multe probe:

  • Proba de dosare – potrivit calendarului, în perioada 27-29 septembrie are loc evaluarea dosarelor de înscriere, iar pe 30 septembrie vor fi afișate listele candidaților admiși la evaluarea dosarelor.
  • Proba scrisă – 15 octombrie. Regulile din metodologie prevăd că proba scrisă va consta în rezolvarea de către candidați, în maximum 120 de minute, a unui test standardizat cu 50 de itemi, cu un singur răspuns corect, prin care se evaluează capacități și competențe relevante pentru activitatea de management educațional.
  • Proba de interviu – 15 noiembrie – 8 decembrie. Interviul are durata de 60 de minute pentru fiecare candidat. Se vor evalua: abilitățile de rezolvare a unor situații-problemă, prin raportare la contextul și specificul unității de învățământ pentru care candidează; Interviul este ținut de un reprezentant al mediului privat și încă doi reprezentanți, aleși prin vot secret, dintre profesorii titulari ai instituției respective.

Cercetarea doctoratelor

Doctoratul a ajuns să valoreze din ce în ce mai puțin în România din cauza numărului exagerat al plagiatelor.

Au fost descoperiți șefi de instituții, șefi din MAI, parlamentari, miniștri și zeci de profesori universitari cu plagiate grosolane.

Se impun măsuri urgente pentru a nu lăsa instituțiile de învățământ superior din România să-și piardă și ce le-a mai rămas din reputație.

Ministrul Educaţiei a solicitat universităţilor care, din 1990 şi până în prezent, au eliberat titluri de doctor să verifice tezele care au stat la baza acordării acestora, el anunţând că ministerul va acorda bani pentru această operaţiune.

Cîmpeanu pare că este ministrul al Educației care începe o verificare temenică a tuturor doctoratelor din România, așa că merită să-i dăm o șansă

Practic, prin cele două măsuri, ministrul Educației a deranjat atât clientela partidelor din fiecare localitate, dar și pe cei care se știu cu doctorate plagiate pe căciulă.

Motivele atacurilor împotriva lui Cîmpeanu nu trebuie căutate, ele sunt la vedere.

Ne puteți urmări și pe Google News