De ce nu a concurat nimeni cu Lia Savonea pentru președinția Înaltei Curți

Scenariul unei bătălii politice pentru acapararea Justiției de către gruparea de magistrați și activiști din media, cu insigna „de partid” în piept, s-a copt de mult timp. Doar că, în ciuda eforturilor, se pare că s-a ars, cenușa acestui scenariu fiind mai toxică decât a unei țigări. Am să explic de ce cred asta, strict pe experiența și documentarea mea, dar și pentru faptul că nu cred în coincidențe. Când politicul vrea, din nou, să stăpânească Justiția, recurgând la tot felul de jocuri, nu trebuie să tăcem.

De ce e important, la acest moment, să fie acaparată Justiția din mâinile actualilor șefi din Parchete, de la Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ)? Adică din mâinile celor care au capturat-o, după cum s-a spus în filmul Recorder: Florența, Voineag, Liana Arsene, Lia Savonea.

Lanțul de control în Justiție a funcționat două decenii după planul din mandatul Monicăi Macovei și mai apoi pe vremea Binomului, cu Kovesi, Coldea, Livia Stanciu la butoane. Forța în procesul de justiție se deține politic prin șefii Parchetului General, DNA și DIICOT, prin procurorii numiți interimari în parchete, prin judecătorii de la Curțile de Apel din marile orașe și prin cei de la Înalta Curte de Casație, acolo unde ajung dosarele cu demnitari.

După schimbarea de regim, Ministerul Justiției și CSM au venit cu o altă garnitură de magistrați. Urmau alegerile parlamentare și prezidențiale și, mai ales, concursul pentru ocuparea postului de președinte al Înaltei Curți. Au început atacurile în presa tefelistă și useristă pe ideea că nu mai sunt corupți arestați, că unii condamnați în dosarele Binomului au fost achitați. Nu se prezentau probe, ci doar opinii de genul celor auzite de la „eroii” Justiției din filmul făcut de Recorder.

Atunci, în acea perioadă, dar mai ales după ce Nicușor Dan a ajuns președinte, s-a conturat un plan pentru acapararea Justiției. Scenariști au fost mulți, cu portofoliu solid în astfel de operațiuni.

De ce nu a concurat nimeni cu Lia Savonea pentru președinția Înaltei Curți

Procurorii șefi de la Parchetul General și DNA mai aveau puțin până li se termina mandatul (în primăvara lui 2026), la Curtea de Apel București nu putea fi mișcată Arsene, rămânea însă vacant postul de președinte al ÎCCJ pentru care urma să aibă loc concurs. Lia Savonea și-a anunțat intenția a participa. Era un prilej bun ca magistrați din gruparea tefelistă/useristă să se înscrie la concurs și poate unul dintre ei îi sufla postul lui Savonea. Și totuși nu s-a înscris nimeni să se bată cu „controversata” Lia Savonea. De ce nu s-au înscris? – a întrebat și a punctat aspectul și Nicușor Dan. Nu i-a răspuns nimeni.

Răspunsul meu: S-ar fi stricat scenariul gândit pentru etapele ce ar fi urmat, având ca scop acapararea întregii Justiții – de la ministru la șefii tuturor structurilor din acel lanț de control care a funcționat în timpul Binomului.

Dacă Lia Savonea avea contracandidați la concurs, nu se mai putea declanșa atacul mediatic că PSD și PNL și-au pus oameni peste tot și au capturat Justiția. Nu așa s-a spus în filmul cu „eroi”?

Nu este prima dată când se întâmplă astfel de manevre și atacuri mediatice când s-au petrecut schimbări în organigramele din Justiție sau când s-au urmărit și denigrat magistrați care nu au răspuns pozitiv liniilor directoare venite din zona politicului. Unii au și fost arestați și condamnați cu ajutorul unor așa-ziși denunțători. S-au întâmplat aceste lucruri de-a lungul ultimelor două decenii, iar arhivele de presă sunt mărturiile a ceea ce spun.

Lista de susținători ai magistraților curajoși

După ce au apărut primele dezvăluiri despre cine sunt magistrații din filmul Recorder și ce probleme de integritate au, tabăra susținătoare a trecut la întocmirea unei liste de solidaritate cu aceștia. Era o altă etapă a scenariului. Publicul trebuia să știe că semnatari curați și fără atârnare politică erau alături de „magistrații care au avut curajul de a denunța problemele și presiunile din sistemul de justiție”.

Cum însă să apreciez ca un gest de normalitate această listă când pe ea figurau numele câtorva procurori și judecători despre care, de-a lungul timpului, scrisesem. Cazul Rarinca vi-l amintiți? Sau cum să apreciez lista de „semnatari curați” când acolo era numele care a revoltat chiar și presa tefelistă? E vorba de celebrul dosar al lui Gheorghe Ursu, arestat și bătut până la moarte de Securitate. Judecătoarea de la Curtea de Apel a considerat că Ursu nu a fost disident și că „ opoziția victimei față de regimul comunist a fost nesemnificativă”.

Zece din magistrații anti-Arsene și Savonea s-au dus în audiență la Cotroceni și l-au informat pe președinte despre… nimicuri.

A fost o etapă a scenariului ratată.

Episodul „Plagiatul ministrului Justiției”

Nu mă poate convinge nimeni că a fost o întâmplare faptul că Emilia Șercan a ieșit acum cu acuzația de plagiat la adresa lui Radu Marinescu, ministrul Justiției. Era momentul, era prevăzut în plan. Așa cum am spus, nu cred în coincidențe. Marinescu nu trebuia să ajungă să facă numirile de procurori șefi.

Nu resping ideea că Emilia Șercan a găsit nereguli în teza de doctorat din 2008-2009 a lui Radu Marinescu care pot conduce la verdictul de plagiat. Dar nu ea este cea care poate stabili dacă ministrul a furat/plagiat sau nu. A sesizat Comisia de Etică a universității unde s-a susținut doctoratul? Sau CNATDCU (Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare), care poate recomanda anularea titlului? Vom ști clar dacă Marinescu e plagiator și va pleca acasă doar dacă se va pronunța o instanță, conform legii Educației. Din această cauză consider că Emilia Șercan a fost o rotiță folosită în acest mecanism de acaparare a Justiției.

Ultima boare: ieșirea PSD de la guvernare

În declarațiile sale, ministrul Justiției nu a anunțat nici că își dă demisia, nici că va face concesii și va negocia în coaliție nominalizările pentru șefii Parchetelor, miza scandalului cu plagiatul. În schimb au apărut voci, inclusiv din partidul lui Sorin Grindeanu, care insistă că PSD trebuie să iasă de la guvernare.

Care ar fi logica să-și ia catrafusele PSD și să treacă în opoziție?! Să lase locul gol, iar USR și PNL să numească șefii parchetelor, exact ținta scandalului cu Justiția?

La final, recunosc că cireașa de pe tort a pus-o premierul, făcându-ne să râdem că ne-am pierdut timpul cu scandalul plănuit. Ilie Bolojan a făcut o declarație la televiziunea publică în legătură cu plagiatul ministrului său, descoperit de Emilia Șercan. A liniștit pe toată lumea din Justiția Capturată și Acaparată: nu intenționează să-l demită pe Radu Marinescu. „Eu sper că o entitate independentă va certifica dacă acest plagiat este real sau nu, dar astăzi înțeleg că domnul ministru nu mai predă nici la universitate și nu mai are, să spunem, un efect obținerea acestui doctorat în cariera dânsului”.

Ce credeți, l-a „sunat Lia”?