Cutremur. Sursa Foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Cutremurul cu magnitudinea de 8,8 care a lovit estul Rusiei miercuri, la ora locală 11:25, a stârnit îngrijorare în rândul oamenilor care se aflau pe coastele Pacificului. A fost unul dintre cele mai puternice cutremure înregistrate vreodată, însă lumea a răsuflat uşurată, deoarece nu a declanşat tsunamiul catastrofal de care mulţi se temeau, relatează BBC.
„Centura de Foc a Pacificului”, o zonă activă seismic
Milioane de oameni au fost evacuaţi, amintindu-şi de tsunamiurile devastatoare din Oceanul Indian, din 26 decembrie 2004, şi din Japonia, în 2011, ambele cauzate de cutremure cu magnitudini similare. Tsunamiul de miercuri a fost însă mult mai puţin sever, deşi a produs unele pagube.
Peninsula Kamceatka este izolată, dar face parte din „Centura de Foc a Pacificului”, numită astfel din cauza numărului mare de cutremure şi vulcani din zonă.
Straturile superioare ale Pământului sunt împărţite în secţiuni numite plăci tectonice, care se deplasează unele faţă de altele. „Centura de Foc a Pacificului” reprezintă un arc format din aceste plăci, care înconjoară Oceanul Pacific. Potrivit British Geological Survey, 80% dintre cutremurele lumii se produc de-a lungul acestui arc.
Centura de Foc a Pacificului. Sursa foto: Wikipedia
Cele mai puternice cutremure din istorie, provocate de megathrust
În largul coastei peninsulei, placa Pacificului se deplasează spre nord-vest cu aproximativ 8 cm pe an și intră în contact cu o altă placă mai mică, numită microplaca Ohoţk.
Placa Pacificului este oceanică, adică formată din roci dense, şi tinde să se scufunde sub microplaca mai puţin densă. Pe măsură ce se scufundă spre centrul Pământului, se încălzeşte şi începe să se topească, dispărând treptat. Procesul nu este însă întotdeauna uniform. Deseori, plăcile se pot bloca în timp ce alunecă una peste cealaltă, iar placa superioară este trasă în jos.
Această frecare se acumulează pe parcursul a mii de ani, dar tensiunea poate fi eliberată brusc, în câteva minute. Acest fenomen poartă numele de cutremur megathrust.
Cele mai puternice cutremure înregistrate în istorie, inclusiv cele din Chile, Alaska şi Sumatra, au fost toate cutremure megathrust. Peninsula Kamceatka este vulnerabilă la astfel de cutremure majore. De fapt, în 1952, un cutremur cu magnitudinea de 9,0 a avut loc la mai puţin de 30 km de zona afectată miercuri, arată datele US Geological Survey.
De ce nu a fost un tsunami devastator
Această mișcare bruscă poate deplasa apa aflată deasupra plăcilor tectonice, care apoi se poate îndrepta spre țărm sub formă de tsunami. În oceanul adânc, tsunamiul poate atinge viteze de peste 800 km/h.
Distanța dintre valuri este mare, iar înălțimea acestora rareori depășește un metru. Pe măsură ce tsunamiul ajunge în ape mai puțin adânci, aproape de țărm, viteza scade la 32-48 km/h, distanța dintre valuri se reduce, iar valurile cresc în înălțime, formând un zid de apă.
Tsunami. Sursa foto: Elias/ Pixabay
Totuși, un cutremur puternic nu garantează un tsunami înalt. Cutremurul de miercuri a generat valuri de tsunami de patru metri în unele zone din estul Rusiei, conform autorităților locale. Aceste valuri au fost mult mai mici decât cele de zeci de metri înălțime produse de tsunamiurile din Oceanul Indian, din 2004, și din Japonia, în 2011.
„Înălţimea valurilor tsunami este influenţată şi de configuraţia locală a fundului mării în apropierea coastei şi de (configuraţia) terenului în care ajunge”, a spus prof. Lisa McNeill, profesor de tectonică la Universitatea din Southampton.
Rapoartele inițiale ale Serviciului Geologic al Statelor Unite arată că seismul a avut loc la o adâncime relativ mică, de 20,7 km sub suprafața Pământului. O adâncime redusă poate provoca o deplasare mai mare a fundului oceanic și, implicit, un val de tsunami mai puternic. Totuși, este dificil să se confirme acest lucru cu certitudine imediat după eveniment.
„O posibilitate este că modelele pentru tsunami au luat în calcul o estimare conservatoare a adâncimii cutremurului”, a spus dr. Stephen Hicks, lector de seismologie la University College London, pentru BBC News.
Sistemele de avertizare
Un alt aspect important îl reprezintă dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie. Din cauza frecvenței ridicate a cutremurelor în regiunea Pacificului, multe țări au creat centre de monitorizare a tsunamiurilor. Acestea transmit avertismente prin anunțuri publice.
Un astfel de sistem nu exista în momentul tsunamiului din 2004, produs a doua zi după Crăciun, iar mulți oameni nu au avut timp să se evacueze. Atunci, peste 230.000 de persoane au murit în 14 țări din Oceanul Indian.
