Invadarea Ucrainei de către Rusia a însuflețit alianța militară occidentală formată din 30 de națiuni, determinând creșteri majore ale cheltuielilor și noi cereri de aderare din partea Finlandei și a Suediei.

Abia în anii următori, războiul președintelui rus Vladimir Putin în Ucraina va fi considerat în mod concludent o gafă colosală sau o lovitură de maestru strategică. Dar, dacă unul dintre scopurile sale ar fi fost să submineze NATO și să prevină extinderea sa pe viitor, atunci campania poate fi cu siguranță declarată un eșec categoric.

După ce a confiscat regiunea Crimeea de sub controlul Kievului, în 2014, Moscova și-a lansat invazia, la sfârșitul lunii februarie, parțial în încercarea de a se asigura că vecina sa nu va încerca să se alăture alianței occidentale.

Paranoia lui Putin cu privire la extinderea NATO către est vine din faptul că alianța a inclus 14 națiuni ex-sovietice sau foste națiuni din Pactul de la Varșovia în rândurile sale, de la sfârșitul Războiului Rece. Acest proces a început în 1999, odată cu aderarea Cehiei, Ungariei și Poloniei, și a fost continuat cu încă șapte țări în 2004, când NATO a primit Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia.

Extindere constantă

Acestea au fost urmate de Albania și Croația (2009), Muntenegru (2017) și, cel mai recent, Macedonia de Nord (2020), urcând numărul total de membri la 30 și oferind protecție pentru aproximativ un miliard de cetățeni.

Guvernul Ucrainei și-a arătat interesul să urmeze același exemplu – pe lângă dorința de includere în UE – în timp ce atât Bosnia și Herțegovina, cât și Georgia au indicat anterior și ele o potențială dorință de a se alătura.

Pentru Rusia, o astfel de consolidare suplimentară a flancului estic al NATO este inacceptabilă, deoarece lasă deschisă perspectiva ca alianța să poziționeze trupe și arme avansate în vecinătatea ei. Ajutate de aliatul Belarus, forțele Rusiei și-au lansat acțiunea în Ucraina pentru a opri orientarea continuă a președintelui Volodimir Zelenski către Occident.

În ciuda faptului că au emis avertismente puternice, de luni de zile, NATO și cel mai puternic membru al său, SUA, nu au putut face altceva decât să-și exprime indignarea, după ce a început războiul. În timp ce articolul 5 al alianței prevede că un atac lansat împotriva oricărui membru va fi privit ca un atac împotriva tuturor – așa-numita apărare colectivă, în cazul Ucrainei alianța nu a putut interveni.

Dar, dacă Putin conta pe potențiale diviziuni în cadrul NATO, astfel de gânduri s-au risipit instantaneu, deoarece multe dintre statele sale membre au început să furnizeze rapid Kievului armele și echipamentele necesare pentru a-și consolida apărarea.

„Președintele Putin a făcut o greșeală strategică”, afirmă secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. „El a subestimat total puterea, capacitatea și voința poporului ucrainean și a forțelor armate ucrainene de a se apăra și a subestimat unitatea NATO, a aliaților și partenerilor NATO pentru a sprijini Ucraina.”

Dacă deplasarea convoaielor blindate spre Kiev și disrugerea centrelor urbane, cum ar fi orașul Mariupol din sud, au fost concepute pentru a descuraja națiunile să se alăture NATO, și această strategie a avut imediat un efect invers.

Pași rapizi

Finlanda a anunțat pe 12 mai că va solicita aderarea „fără întârziere”, iar Suedia a făcut același lucru patru zile mai târziu, invocând „mediul de securitate schimbat fundamental, după invadarea Ucrainei de către Rusia”.

„Președintele Putin a vrut o NATO mai slabă. Obține o NATO mai puternică: mai multe trupe și mai mulți membri NATO”, a menționat Stoltenberg, la 1 iunie.

Dacă acest lucru nu a fost anticipat de către liderul rus, atunci cel puțin adăugarea Helsinkiului și Stockholmului ar putea fi folosită pentru a-și susține narațiunea despre națiunea care se confruntă cu un adversar expansionist agresiv.

Până la începutul lunii iunie, Departamentul Apărării din SUA și-a mărit prezența în Europa la peste 100.000 de forțe și a desfășurat avioane de luptă, avioane-cisternă și de transport suplimentare în regiune. „Aliații europeni și Canada participă, de asemenea, cu mai multe trupe, cu o pregătire mai intensă și cheltuieli sporite pentru apărare”, a spus Stoltenberg.

În iunie, NATO a declarat că 130 de avioane aliate sunt în alertă maximă, în orice moment, de-a lungul flancului său estic, inclusiv cele care asigură poliția aeriană în statele baltice și consolidarea terestră în Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria. De asemenea, propriile active de supraveghere asigură o apărare 24/7.

La Summitul de la Madrid din 28-30 iunie, NATO a aprobat un nou Concept Strategic, promițând să-și consolideze apărarea colectivă și „solidaritatea transatlantică”, în fața amenințării sporite.

„Federația Rusă este cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa securității aliaților și la adresa păcii și stabilității în zona euro-atlantică”, se spune. „Cu determinare, hotărâre și solidaritate, aliații vor continua să contracareze amenințările ruse și să răspundă la acțiunile ostile, într-o manieră conformă cu dreptul internațional.”

Condamnând războiul din Ucraina, alianța spune: „Vom continua și vom intensifica sprijinul politic și practic” pentru Kiev, cum ar fi furnizarea de „echipament de apărare neletal”, îmbunătățirea apărării cibernetice și sprijinirea activităților de modernizare, „în tranziția la consolidarea interoperabilității pe termen lung”.

Între timp, se urmărește, de asemenea, „întărirea sprijinului politic și practic adaptat partenerilor, inclusiv Bosniei și Herțegovinei, Georgiei și Republicii Moldova”. Acest lucru va ajuta la „consolidarea integrității și rezilienței lor, la dezvoltarea capacităților și la menținerea independenței lor politice”, se spune în document.

Discuțiile despre planul de extindere pentru Finlanda și Suedia au fost finalizate la sediul NATO de la Bruxelles, pe 4 iulie, iar documentele Protocolului de aderare au fost semnate a doua zi.

„Ambele țări și-au confirmat în mod oficial dorința și capacitatea de a-și îndeplini obligațiile și angajamentele politice, juridice și militare pentru aderarea la NATO”, spune alianța, care va aștepta acum ca fiecare dintre actualele sale state membre să ratifice oficial extinderea.

Aprobarea turcă

Turcia s-a opus inițial extinderii, susținând că națiunile nordice găzduiesc susținători ai organizației teroriste PKK, dar și-a ajustat poziția prin semnarea unui memorandum trilateral la 28 iunie.

„Cu 32 de națiuni în jurul mesei, vom fi și mai puternici, iar popoarele noastre vor fi și mai în siguranță, în timp ce ne confruntăm cu cea mai mare criză de securitate din ultimele decenii”, spune Stoltenberg.

NATO notează: „Securitatea Finlandei și a Suediei este de o importanță directă pentru alianță, inclusiv în timpul procesului de aderare”.

Tot la Summitul de la Madrid s-au anunțat planuri de înființare a unui Accelerator de inovare în domeniul apărării, susținut de un fond multinațional de inovare. NATO spune că acest lucru va „reuni guvernele, sectorul privat și mediul academic”.

Având în vedere că flota sa de supraveghere de 14 aeronave Boeing E-3A este programată să își încheie misiunea până în 2035, alianța „a aprobat, de asemenea, o strategie care va asigura livrarea fără probleme a următoarei generații de Sisteme de avertizare și control aerian și a capabilităților conexe”. Boeing a primit în martie un contract de reducere a riscurilor și un studiu de fezabilitate legat de acest efort, cu o coaliție de parteneri sub stindardul ABILITI.

Și se înregistrează progrese în ceea ce privește o cerință-cheie ca statele membre să cheltuiască cel puțin 2% din PIB-ul lor pentru apărare.

Într-un raport publicat înainte de summit, estimările NATO sugerau că doar nouă dintre membrii săi vor atinge ținta în acest an: Croația, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Marea Britanie și SUA. Alți 10 ar trebui să cheltuiască între 1,5% și 1,99%, în timp ce finanțarea altor 10 ar urma să fie sub 1,5%. Membrul rămas, Islanda, nu are armată.

Cu toate acestea, „Pentru al șaptelea an consecutiv, cheltuielile pentru apărare au crescut, iar din ce în ce mai mulți aliați respectă obiectivul”, spune Stoltenberg.

Imaginea este mai pozitivă când vine vorba de procentul din bugetul de apărare pe care o națiune îl alocă activităților de achiziții în fiecare an. Aici, NATO are o țintă de 20%, iar cifrele sale arată că 24 de țări ar trebui să depășească acest nivel în acest an.

Cea mai recentă analiză nu ia în considerare, totuși, creșterile majore ale cheltuielilor anunțate de mai multe națiuni ca reacție la agresiunea Rusiei în Ucraina. Germania, de exemplu, a alocat încă 100 de miliarde de euro (102 de miliarde de dolari) la scurt timp după începerea ostilităților, iar Polonia s-a angajat să-și mărească cheltuielile la 3% din PIB. Între timp, Suedia intenționează să atingă ținta de 2% până în 2028.

Dar, dincolo de creșterea numărului de membri la 32 de națiuni și de stabilirea unui nou flanc nordic de-a lungul graniței cu Rusia, cum va schimba includerea Finlandei și a Suediei puterea combinată a echipamentelor NATO?

Datele Cirium despre flotele aeriene, utilizate în directorul nostru din 2022 al Forțelor Aeriene Mondiale, arată că, la sfârșitul anului trecut, națiunile NATO aveau un total de 20.669 de avioane militare în serviciu. În același timp, forțele armate ale Rusiei – care ulterior au fost epuizate semnificativ de războiul din Ucraina – aveau doar 20% din această forță, la 4.173.

NATO are, de asemenea, avioane Boeing 707 E-3A, în timp ce Northrop Grumman a finalizat livrările a cinci avioane RQ-4D Global Hawk prin programul Alliance Ground Surveillance.

Eforturi comune

Aranjamentele de punere în comun și partajare reprezintă capacități suplimentare, inclusiv cu trei aparate Boeing C-17 utilizate de consorțiul Strategic Airlift Capability al NATO și de membrii Parteneriatului pentru Pace de la baza aeriană Papa din Ungaria.

Și cinci cisterne de alimentare în aer multirol Airbus Defence & Space A330 (MRTT) au intrat până acum în uz pentru organizația multinațională MRTT a flotei NATO la baza aeriană Eindhoven din Țările de Jos. Acesta ar trebui să crească la cel puțin nouă aparate de acest tip, dar s-ar putea extinde și mai mult dacă alte națiuni se alătură inițiativei, care implică până acum Belgia, Republica Cehă, Germania, Luxemburg, Țările de Jos și Norvegia.

Între timp, un total de 396 de avioane militare sunt în uz activ în Finlanda (192) și Suedia (204).

Activele de la Helsinki includ 165 de avioane ale forțelor aeriene și 27 de avioane ale armatei, în timp ce Stockholmul are 151 de active ale forțelor aeriene și 53 de aeronave cu aripi rotative la escadrila sa de apărare Defence Helicopter Wing.

Cele mai notabile achiziții în curs ale națiunilor sunt în sectorul avioanelor de luptă.

Finlanda a ales în decembrie anul trecut Lockheed Martin F-35A pentru programul său de 64 de avioane HX, pentru a înlocui Boeing-urile F/A-18C/D. O scrisoare de ofertă și acceptare pentru acordul de 8,4 miliarde de euro a fost semnată la începutul lunii februarie, iar livrarea avioanelor sale stealth standard Block 4 vor avea loc între 2025 și 2030. Suedia, între timp, are 60 de aeronave Saab Gripen Es la comandă, cu model de nouă generație, care vor intra în utilizarea operațională mai târziu în acest deceniu.

Într-o mișcare semnificativă din punct de vedere strategic, Suedia a semnat pe 30 iunie un contract de aproximativ 7,3 miliarde SKr (714 milioane USD) pentru achiziționarea a două avioane de supraveghere Saab GlobalEye: anunțul a venit la doar o zi după ce NATO i-a aprobat cererea de aderare.

Livrarea aeronavelor Bombardier Global 6000 modificate pe scară largă va avea loc în 2027, contractul acoperind și opțiuni pentru până la două exemplare suplimentare.

Saab subliniază performanța de peste 300 nm (550 km) a radarului cu rază extinsă Erieye ER de la GlobalEye, „precum și o suită de senzori avansați și un sistem de comandă și control”. Capabilă să zboare peste 30.000 de picioare timp de 11 ore, platforma poate monitoriza simultan amenințările aeriene, maritime și terestre.

Compania a declarat anterior că Erieye ER are o rază de detectare cu 70% mai mare decât radarul său utilizat pe actuala pereche de aeronave de supraveghere și control aeropurtate Saab 340 de la forțele aeriene suedeze. Senzorul este, de asemenea, capabil să identifice și să urmărească amenințările de nivel scăzut, cum ar fi rachetele de croazieră și elicopterele de atac.

Menționând că este „o alianță defensivă și nu reprezintă nicio amenințare pentru nicio țară”, NATO spune că „va continua să ne protejeze populațiile și să apere fiecare centimetru de teritoriu aliat în orice moment. Ne vom baza pe noua postură sporită și ne vom consolida în mod semnificativ descurajarea și apărarea pe termen lung, pentru a asigura securitatea și apărarea tuturor aliaților”.

Modul în care Rusia reacționează la faptul că adversara sa o definește drept „cea mai semnificativă și directă amenințare”, într-un moment în care Moscova este depășită într-un raport de cinci la unu din punct de vedere al aeronavelor, este un alt factor necunoscut. Spectrul unei viitoare escaladări a ostilităților este îngrijorător, Putin avertizând asupra unor consecințe nespecificate pentru extinderea continuă și pentru furnizarea de arme avansate Ucrainei. Moscova a făcut chiar aluzie la creșterea potențială a pregătirii forțelor sale nucleare.

Stoltenberg subliniază formularea unei declarații ONU care a fost convenită de China, Franța, Rusia, Marea Britanie și SUA în ianuarie 2022, care spunea: „Un război nuclear nu poate fi câștigat și nu trebuie purtat niciodată”. Acordul lor a adăugat: „Armele nucleare – atât timp cât continuă să existe – ar trebui să servească scopuri defensive, să descurajeze agresiunea și să prevină războiul”, notează flightglobal.com.

(Traducerea Rador)