Zi memorabilă în istoria politicii româneşti, care merită sărbătorită în clădirea celui mai înalt forum al democraţiei autohtone, deşi domnul Orban, de 30 de ani, de când este în politică, abia de puţin timp a promovat în prima ligă. Şi atunci, mai mult rezervă a preşedintelui Iohannis.

Că până acum, a fost doar în divizia B şi chiar în C, fie racordat la conducta de la Rompetrol, de unde mai ciugulea şi el un sfanţ, pe vremea când stăpân acolo era Dinu Patriciu, fie bufon pe la petrecerile unde domnul Cocoş îl strângea de gât şi el scotea limba mimând că se sufocă, atunci când chermeza trena şi musafirii mai trebuiau înveseliţi.

Dar cum întotdeauna binele învinge răul, în cazul domnului Ludovic Orban învingerea răului de către bine a fost că, dintr-un politician de doi bani a devenit prim-ministru şi tata urmaşilor Brătienilor. Adică şef la PNL. Cu sprijinul domnului Iohannis, care deşi nu prea a dat până acum dovadă de umor, se pare că i-a plăcut fotografia aia în care domnul Cocoş îl strânge de gât, ca pe o găină beată, iar Orban scoate limba, de s-au tăvălit pe jos de râs toţi petrecăreţii. Şi l-a pus premier. S-o fi gândit preşedintele că s-ar putea întâmpla să aibă pe la Cotroceni vreun oaspete mai prost dispus şi îl cheamă pe premier să le facă sceneta aia cu strânsul de gât şi scosul limbii a sufocare, poate îl mai înveseleşte şi altfel decurg negocierile.

Anul trecut, cu toată pandemia care îi închisese în case pe toţi românii, iar care îndrăznea să iasă era cocoşat cu amenzi, a sosit totuşi, slalomând printre viruşi de coronavirus şi legi care interziceau cam tot, aniversarea domnului Orban. Pe atunci era premier, aşa că în haine de sărbătoare s-a îmbrăcat Palatul Victoria. Şi cu toate că Arafat tuna că să purtăm mască şi când mâncăm, şi când ne băgăm în pat cu nevasta de care trebuia să ţinem distanţarea socială, la Orban în birou s-a încins o paranghelie minunată, cu haleală fină, şpriţuri de clasă, beri şmechere, uischiuri cu nume rare şi trabuce cu semnătura lui Fidel Castro pe ele. Toţi participanţii fără măşti. Toţi participanţii umăr la umăr, simbolizând unitatea coaliţiei.

Au scăpat câteva poze prin presă. A ieşit puţin scandal: că nu este posibil, că este sfidare, că ei nu respectă legile pe care tot ei le-au dat. Până la urmă, omul de rând a mai tras o înjurătură cu ocazia marii sărbători şi a mai scuipat o dată pe încă un formular de amendă proaspăt completat pe numele său, pentru că avea colţul strâmb la mască. Nu ştim dacă la petrecerea de anul trecut, de la Palatul Victoria, bufonul lui Cococş a mai interpretat scena aia cu strânsul de gât, ca să-şi înveselească invitaţii.

Poliţia, vigilentă! Ce dacă e prim-ministru. Ce dacă în jur erau miniştri. S-a autosesizat şi i-a amendat de nu s-au văzut. Dar chiar dacă a plătit amenda, Orban a ieşit tot pe plus. O dată pentru că a tras cu alcoolul. A doua… veţi vedea imediat care-i cel de-al doilea câştig.

Vreme trece, vreme vine şi iată, soseşte şi anul acesta ziua cea mare. Aniversarea lui Orban. Nu mai este stare de urgenţă, ci de necesitate. Adică tot restricţii. Cu toate astea, acest ceas aniversar, nu putea fi lăsat să treacă, fără să fie cinstit cum se cuvine. Aşa că la Palatul Parlamentului de data asta, aşa cum am spus, s-a încins petrecere mare. Cu zeci de invitaţi, care mai de care îmbrăcat mai frumos şi cu câte o pungă frumos colorată în mână.

De aici vine şi răspunsul la a doua întrebare, despre câştigul lui Orban în afară de băutura cursă în valuri. Punga din mâna invitatului. Cam ce credeţi că erau în ele? Cadouri, desigur, că era o aniversare. Dar credeţi că erau o cravată, o loţiune după ras sau o cămaşă, aşa cum primim noi, oamenii de rând, de la oamenii de rând, prietenii noştri pe care-i invităm la aniversarea noastră? Nici gând. Erau cadouri de zeci de mii de euro.

De aceea, în ciuda tuturor criticilor şi înjurăturilor, Orban trebuia, ca şi anul trecut, să-şi serbeze cu invitaţi ziua de naştere. Pentru că este un mod „legal” de a primi şpagă. Pe vremea lui Iliescu, la Cotroceni, se juca poker în draci. Întotdeauna în grupul jucătorilor era şi un consilier sau un om care avea trecere pe lângă fostul preşedine. Vă las pe dumneavoastră să ghiciţi cine câştiga mereu şi cam ce sume. Vă spun doar că după plecarea lui Ion Iliescu de la Cotroceni, pe toţi i-a părăsit norocul. Nu mai joacă niciunul poker.

Acum, este moda cadourilor. Cine ce poate să-i spună unui funcţionar, fie el şi ministru sau preşedinte de consiliu judeţean dacă, din prietenie şi admiraţie pentru şeful lui de partid, îi face de ziua lui un cadou mai mult decât consistent. Poţi măsura cumva prietenia şi admiraţia unui subaltern faţă de şeful său? N-ai cum.

Aşa că şi dacă se va autosesiza poliţia pentru această nouă sfidare şi-i amendează, chiar dacă plăteşte Orban toate amenzile şi tot iese pe plus.

Iar petrecerea, trebuia să o facă şi anul ăsta, sfidând ca şi anul trecut. Pentru că vremurile sunt schimbătoare şi la anul s-ar putea să nu mai fie ce este acum. Iar ziua lui să şi-o petreacă singur cu mandolina, ca greierele lui La Fontaine. Fără să-i mai dea nimeni niciun cadou. Pentru că vor trebui să le dea celui care i-a luat locul.

P.S. Doamna Anisie, fosta de la Învăţământ, ne uimeşte din nou. A spus că la petrecerea lui Orban nu a mâncat decât o prăjitură. Doamnă, nu despre meniu este vorba şi nici despre diabetul dumneavoastră. Ci despre faptul că aţi făcut petrecere cu zeci de oameni în sediul Parlamentului, clădire publică adică, în timp ce botezurile sau priveghiurile de prin curţile oamenilor de rând, unde nu se adună mai mult de 15-20 de persoane, sunt sparte şi împrăştiate cu bocancii de către jandarmi. În baza legilor date de voi. Alea pe care tot voi nu le respectaţi, când mâncaţi câte o prăjitură.