Un muzeu care spune povestea a generații întregi de refugiați. 

„Flugt” - care în daneză înseamnă „evadare” - este Muzeul Refugiaților din Danemarca, construit pe locul vechii tabere de refugiați din Oksbøl, o localitate din sud-vestul Danemarcei care a găzduit până la 100.000 de refugiați germani în ani succesivi celui de-al Doilea Război Mondial. a fost prezentat sâmbătă, scrie Cristiano Tassinari pentru Euronews.

Poveștile refugiaților

Cu ajutorul unor ecrane mari amplasate în interiorul său, muzeul spune povestea imigranților din Iran, Liban, Ungaria, Vietnam și alte țări, care au fugit din patrie și și-au găsit refugiu în Danemarca, poveşti narate chiar de protagoniştii acestora.

Directorul muzeului Claus Kjeld Jensen explică:

„Astăzi, în întreaga lume se aude vorbindu-se de refugiați, se aude vorbindu-se de numere fără chip sau, uneori, de un număr înfricoșător de mare de oameni care sosesc în țara noastră. Ceea ce vrem să arătăm noi este că în spatele acestor cifre noi se află oameni adevărați".

La inaugurarea a muzeului a participat regina Margrethe a Danemarcei şi vicecancelarul german și ministrul Economiei, Robert Habeck.

Cu un cost de 16 milioane de euro și proiectat de arhitectul Bjarke Ingels, muzeul „Flugt”, care a a fost finanțat din donații private și de guvernul german, se va deschide publicului pe 29 iunie.

Muzeul este format dintr-o clădire modernă, curbilinie, din lemn și sticlă, care leagă două structuri vechi din cărămidă, care în trecut adăposteau spitalele postbelice.

În afara muzeului, o potecă conduce vizitatorii pe lângă o serie de plăci care descriu soarta germanilor care au căutat refugiu în tabăra, numit Oksboellejren, între 1945 și 1949.

Cei mai mulți dintre ei s-au stabilit în cele din urmă în Germania de Vest, însă cei care au murit aici au fost înmormantaţi într-un cimitir din tabără.

Contradicțiile daneze

În trecut, Danemarca a fost un refugiu pentru refugiați.

Din cei 5,8 milioane de locuitori ai Danemarcei, peste 650.000 sunt imigranți, în timp ce 208.000 sunt enumerați în statisticile statului drept descendenți ai imigranților.

Cu toate acestea, în ultimii ani, guvernele daneze, confruntandu-se cu un fenomen migratoriu în continuă creștere, au încercat să limiteze numărul noilor sosiți.

Aflată între Germania și Suedia, Danemarca a primit doar o mică parte din cele peste un milion de persoane care au sosit din Africa și Orientul Mijlociu în 2015, anul crizei migrației.

Peste 11.500 de persoane au solicitat azil în Danemarca, în timp ce 1,1 milioane au făcut acest lucru în Germania și 163.000 în Suedia.

În 2016, a fost adoptată o lege care permite autorităților să „sechestreze” bijuterii și alte bunuri de la refugiați pentru a ajuta la finanțarea locuințelor și a altor servicii. În practică, legea a fost aplicată doar de câteva ori.

De asemenea, Danemarca a revocat permisele de ședere unor refugiați sirieni, declarând părți din Siria (de unde proveneau acești refugiați) ca fiind „sigure” și s-a „jucat” cu ideea deschiderii „lagărelor” pentru solicitanții de azil în Rwanda.

Numai că până acum nu s-a făcut nimic, tot din cauza controverselor izbucnite în patrie, iar premierul

Mette Frederiksen a făcut un mic pas înapoi.

În realitate, Danemarca nu a încheiat încă un acord de trimitere a solicitanților de azil în Rwanda.

Cu toate acestea, Marea Britanie, care avea planuri similare, a fost nevoită să-și anuleze primul zbor de solicitanți de azil, în urma intervenției Curții Europene a Drepturilor Omului, care a invocat „un risc real de prejudiciu ireversibil”.

Potrivit statisticilor oficiale, în acest an, în Danemarca au solicitat azil 2.717 de persoane. (Traducerea Cătălina Păunel, RADOR)