Dan Diaconescu pare mai hotărât ca niciodată să intre în politică. Cu 61 kg la 1,80 m, fără doi dinţi din faţă, "doar" patru zile de puşcărie la activ, la volanul Rolls –Royce-ul alb Phantom el semnalizează şi "conduce" către stânga. Îi critică pe Victor Ponta şi Crin Antonescu, îl respectă pe Traian Băsescu. Îi urăşte pe Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Doreşte să aresteze 1.ooo de parlamentari şi să dea câte o sumă în euro, lunar, fiecărui român. Vrea să schimbe cam tot ce există în România şi să conducă ţara "în direct", realizând emisiuni TV în fiecare noapte.
EVZ: Câte kilograme ai? Dan Diaconescu: Câte kilograme am? 62 am avut tot timpul. M-am menţinut aşa, în culmea, cum să spun, împotriva duşmanilor care m-au persecutat atâta timp, în pofida postului, în pofida arestării. Da, da, din armată aşa. Prima oară când m-am cântărit eram în armată şi pe urmă am tot urmărit că-mi mai spuneau unii: vai, vai ai slăbit. Şi de curiozitate am luat un cântar şi... La ce înălţime? 1,80? Am şi momente de 60 sau 61, dar sub 60 nu trec niciodată. 1,80, da. Nici în puşcărie nu am slăbit, chiar dacă vorbim doar despre patrul zile. Patru zile de puşcărie
Şi cum a fost? Interesant, eu mi-am dorit tot timpul să ajung ca ziarist şi ca persecutat politic, dar dacă vreţi să ştiţi, e puţin mai greu în armată. De ce? Fiindcă în armată eram şaizeci şi ceva în dormitor, aici eram patru, sau cinci parcă, aici aveam televizor non stop, şi eu avea telecomandă fiindcă eram favoritul celulei, ceea ce în armată nu se întâmplase. Aici puteai să dormi oricât şi oricând, ceea ce în armată era imposibil. La 6.00 dimineaţa ne trezeau, ne scoteau la înviorare, la instrucţie şi alte minuni. Aici era un dolce far niente. Mă rog, sigur că e complicat. Mi-a povestit şeful închisorii, sau şefii închisorii de acolo, că toate vip-urile dinaintea mea, nu ştiu ce s-a întâmplat după, au plâns de au rupt pământul, au bătut în uşi, au cerut să iasă afară, mă rog, au spus că se omoară, deci toţi, toţi, toţi, toţi marii cunoscuţi, celebrii arestaţi din ultimii ani şi toată lumea s-a mirat cum de am rezistat eu. Secretul era simplu, cum să spun, abia atunci mi-am dat seama cât de mulţi telespectatori am care îmi trimiteau prin colegii mei hârtii cu foarte multe sms-uri şi oricum eu vedeam pe ecran emisia şi era înduioşătoare, era emoţionantă, în sensul că, bine, colegii mei schimbaseră programul şi 24 de ore din 24 era numai cu mine, cât mai butonam pe Antena 1, pe Pro Tv eram tot eu, sau pe Realitatea şi asta te ţinea foarte aşa... Cu cine ai stat în celulă? Cu patru tipi foarte interesanţi, cred că ei m-au şi salvat de fapt. Cu un fel de şef al celulei, un domn, nea Toni, care m-a şi învăţat semnul ăsta al Partidului Poporului, care mi-a dat o brăţară, cum să zic, sfinţită la Patriarhie, pe care mi-am pus-o înainte eliberării şi mi-a spus: “dacă o porţi vei fi eliberat sigur". Cu un tip Arabu’, sigur astea sunt porecle, sau pseudonime, Arabu’ care făcea o salată arăbeasca extraordinară, era chiar arab la origini, toţi spuneau nişte poveşti extraordinare privind arestarea lor. Cea mai interesantă mi s-a părut a fi a unui tânăr, Albanezu’, poreclit de noi, care mi-a spus că-şi luase un bilet de transport până în Tirana, el era student aici în Bucureşti, ce vă povestesc se întâmplă în jur de 22 iunie, 23, şi omul vroia să plece acasă în Tirana. Şi mergea de la Magazinul Unirea şi povestea mi s-a părut asemănătoare cu a mea acum 20 de ani când tot acolo la Unirea sau Cocor, cineva m-a înşelat, cea mai mare ţeapă a vieţii mele, i-am dat 600 de lei pe un adidas bulgăresc, frumos, extraordinar, l-am probat, mi-a venit bine şi normal, vânzătorul a spus daţi-mi banii dacă vreţi să vă aduc şi perechea. Nu stătea nimeni cu toată marfa la vânzare, eu i-am dat cei 600 de lei, el a intrat în magazinul Cocor, n-a mai ieşit, nu ştiam că magazinul mai are şi o altă ieşire, şi nu înţelegeam şi cu perechea mi se părea foarte straniu. Şi până la urma omul, e clar, vindea cu 600 de lei un pantof. Urma după mine o altă victimă căreia îi dădea stângul şi câştigă 1.200 de lei pe pereche.
Era stângul lui Tucă? Nu ştiu, dar Albanezu’ mi-a povestit ceva extraordinar, că mergea de la magazinul Unirea către Piaţa Romană şi cum mergea el fericit că pleca înapoi în Albania la părinţii săi, cineva trece pe lângă el, îi pune o pungă de platic de 2 lei în mână, şi pe urmă foarte mulţi încep să facă flash-uri, flash-uri cum faceţi dumneavoastră acuma, alţi mascaţi îl culcă la pământ şi îi spun: “stai nenorocitule că te omorâm, teroristule" şi aşa mai departe, în fine, şi ca să scurtez povestea, îl arestează pentru trafic de droguri. În timpul procesului el a aflat că foarte mulţi oameni care intră în reţeaua asta de ofiţeri acoperiţi sau de oameni care vor să-i dea în gât pe alţi oameni au un plan şi dacă nu prind un traficant de droguri până la sfârşitul lunii nu-şi mai primesc salariul, sau chiar riscă să înfunde puşcăria. Şi atunci oamenii ăştia mai trec aşa pe lângă diverşi cetăţeni nevinovaţi prin Bucureşti, le pun o pungă în mână, îi pozează repede şi îi şi arestează.. Şi i-a luat şi lui vreo două, trei luni să arate că era o confunzie şi că nu avea... Acuma umblă zvonul prin oraş, având în vedere că nimeni n-a stat lângă tine foarte mult la OTV, că şi tu ai mai fi înşelat aşa uşor pe alţii. Nu, nu, niciodată. Asta e interesant, că mulţi îmi reproşează mie averea uitând că... Averea lui Dan Diaconescu
Ne puteți urmări și pe Google News
Ce avere ai, apropo? Scuză-mă... Păi averea mea este OTV-ul, care nu ştiu niciodată cât valorează, dar poate să valoreze 63 de milioane de euro am avut o ofertă, poate să valoreze 10 milioane de euro. Şi pe lângă OTV, mă rog, multe alte afaceri colaterale mai mult sau mai puţin valoroase DDTV, sau altele de genul. Dar vroiam să spun aşa că mulţi zic că, "domnule Diaconescu nu mai vorbi de ciocoi fiindcă si tu ai o avere foarte mare". Bun, e în regulă, dar să nu ajungem să-i acuzăm acuma pe Hagi, sau pe Ilie Năstase, sau pe Nadia Comăneci, sau pe Larry King, sau Oprah că de ce s-au îmbogăţit. Ăştia-s nişte oameni de succes, care au o şansă în viaţă, sau mai multe... Sau şi-o fac ei... Sau şi-o fac ei. Bine, nu mai vreau acuma să spun că eu de 20 de ani muncesc aproape 10 ore pe zi şi că n-am zile libere, şi că, în fine, nici n-am timp să cheltuiesc.
Ai un program ca-n America. Da, şi că n-am vrut, eu n-am urmărit banii, eu am urmărit într-adevăr să se uite mulţi oameni la mine în fiecare seară, că au venit şi banii e partea a doua. Dar spuneam că şi în viziunea DNA, că am început cu arestarea, spun acolo procurorii DNA: “totuşi Diaconescu aşa nenorocit şi şantajist ordinar cum este, este totuşi un geniu al afacerilor". Fiindcă ei explică acolo, ascultându-mi telefoanele, cum am reuşit eu să fac dintr-un million de euro să-l multiplic să fac 3 milioane de euro prin nu ştiu ce tranzacţii. Deci până şi ei recunosc asta. E clar că oricine îmi analizează mie afacerile, şi au făcut-o şi cei de la ANAF, şi Garda Financiară după arestare în fiecare zi aproape un an de zile. Tot personalul Gărzii Financiare au investigat firmele mele, n-au găsit absolut nimic, nici măcar nu mi-au putut tăia o amendă de 10 milioane de lei. De ce? Fiindcă noi, ca televiziune, având şansa asta, având nişte bani tot timpul în profit, aveam eu o pasiune şi rugam contabilii să achite facturile restante. Şi tot timpul eu eram obsedat să nu am nicio datorie la nimeni, nici la stat, nici, nicăieri, eram daţi ca exemplu la organele de control împotriva Pro Tv-ului şi Antenei care ne urau de moarte pentru că atunci când venea controlul la ei ne dădeau că axemplu OTV-ul, Diaconescu şi-a plătit taxa asta, voi de ce nu plătiţi. Şi automat se crea, pe lângă invidie... Mulţi dintre colaboratorii apropiaţi au plecat. Da, bine, acuma noi suntem, am avut soarta Unirii Urziceni în televiziune, nu poţi sta la o, suntem totuşi o televiziune a treia, a cincea, a şaptea, a zecea, nu suntem în primele două televiziuni şi atunci personalul migrează în căutarea unor salarii mai bune. De multe ori ei se şi întorc. De exemplu, am avut mulţi operatori care câştigau tot aşa 10-12 milioane de lei pe lună, s-au dus la Realitatea la 30 de milioane, sau la Kanal D la 40 de milioane şi acuma se reîntorc fiindcă aceste două staţii îşi reduc personalul drastic, se reîntorc la noi, de unde concluzia că mai bine cu salarii mai mici, mai sigure decât unele extravagante... Îţi pare rău după cineva? Magda Ciumac, Oana Zavoranu... Nu, nu, nu, nu. Am trecut prin toate, mi-am satisfăcut acest orgoliu al ratingului, eu adversarilor mei le-aş transmite prin intermediu dvs că dacă ei contestă realizările mele să nu uite eu am OTV-izat ţara în 2 ani şi ceva deşi îmi propusesem un plan pe 5 ani, nici eu n-am crezut că o OTV-vizez atât de repede şi că apropate instantaneu modelul OTV-ului s-a propagat: la Antena 1, a recunoscut-o chiar Dan Capatos, la Antena 2, la diverse ştiri de la postul Acasă Tv. În fine, toată lumea a copiat modelul. La Acces Direct nu mai vorbim, sau la Happy Hour. Fiindcă era clar că asta e un model de success şi că eu sunt propriul meu patron şi că eu îmi puteam plăti salariile şi celelalte impozite într-o ţara nenorocită din punctul ăsta de vedere, cum e România, într-o ţară plină de greşeli. Eu am dovedit că poţi avea success într-o ţară ca a noastră, în care repet, e foarte greu. Acum 15 ani după ce m-am dezlipit de patronul meu Dan Voiculescu, primul meu şi ultimul meu patron, m-am privatizat cum se spune.
Recomandările noastre
