Solistul trupei Holograf vorbește într-un interviu acordat EVZ despre calitatea fotbalului autohton, prietenia care îl leagă de foști mari jucători ai Stelei și despre cum a participat involuntar la „farsa secoului”

Steaua și-a pierdut în ultimul an mulți dintre suporterii care veneau la stadion, pentru a fi alături de „roșalbaștri”, dar se bucură, în continuare, de susținerea unuia dintre cei mai cunoscuți artiști din România. Dan Bittman, vocea trupei Holograf, este un susținător al Stelei, de la jumătatea anilor ’80, și a rămas legat sufletește de această echipă.

Într-un interviu acordat pentru „Evenimentul zilei”, cântărețul a vorbit despre cum s-a atașat de Steaua, care au fost fotbaliștii cu care a legat o relație solidă de prietenie și care sunt motivele pentru care ar putea deveni implicat și mai adânc în fotbal.

FOTO: În ultima vreme, duelurile dintre Steaua și Dinamo înseamnă doar o luptă oarbă, cu puține momente de fotbal spectacol

EVZ: Domnule Bittman, mulți dintre fanii Stelei au dispărut de pe stadion. Dumneavoastră rămâneți alături această echipă?

Dan Bittman: Bineînțeles. Sunt stelist, am câțiva ani de stelism, am fost convertit de Edi Petroșel, colegul meu, care era un mare susținător al echipei. De-a lungul timpului am fost apropiat de jucători mai ai Stelei. Pe undeva, e normal ce se întâmplă acum, după scandalul cu sigla, palmaresul, marca. E trist. Dar cred că suporterii trebuie să fie lângă echipa lor și în momentele dificile. Mai ales atunci.

- Care au fost jucătorii cu care v-ați împrieteni?

- Ne intersectam cu fotbaliștii destul de des. Prin anii ’80 ne întâlneam la mare, dădeam peste Hagi, Dan Petrescu, Gică Popescu, Miodrag Belodedici. Ei jucau fotbal cu handbaliștii de la Steaua. Erau niște meciuri grozave. Să știți că nu de puține ori câștigau cei din urmă. Jucătorii veneau la concertele noastre. Le plăcea muzica. Am cunoscut fotbaliști imenși, dintr-o generație excepțională.

- Când ați fost ultima dată pe stadion?

- Înainte mergeam mai de pe Ghencea. Era o atmosferă incendiară atunci când exista galerie, foarte frumos. Acum merg mai rar. Am fost ultima dată pe Arena Națională, la meciul cu echipa aia care ne-a dat multe goluri (n.r.- Manchester City, Steaua a pierdut cu 0-5). Am fost pentru băieții mei, care sunt și ei fani ai Stelei.

- Să nu spuneți că ați stat la tribuna a II-a.

- (Râde) Ba da. Chiar acolo am stat și am îmbrăcat acele veste buclucașe. Am luat parte la coregrafia dinamoviștilor, dar eu am perceput-o doar ca pe o glumă.

- Mulți oameni, chiar din fenomen, spun că această ediție a Ligii I este cea mai slabă din istorie. Ce mai e de văzut într-un fotbal sufocat de insolvență și faliment?

- Din păcate, destul de puține lucruri. Este clar că nivelul spectacolului a scăzut foarte mult. Se oferă puțin, iar oamenii nu pot fi păcăliți. Nu prea înțeleg ce se joacă la noi. E un fotbal departe de cel care se poate vedea în Europa de Vest. Și din acest motiv stadioanele sunt depopulate. Dispariția echipelor de tradiție nu putea rămâne fără urmări. În România a devenit mai interesant fotbalul din liga a IV-a. Acolo am văzut că vine lumea la meciuri.

- Aveți trei băieți. I-ați îndreptat către sport?

- Cel mare și cel mic fac fotbal. Le-a plăcut și este foarte bine că au o activitate ce implică mișcarea. Sportul este o foarte bună alternativă la timpul petrecut pe calculator. Joacă la clubul Juniorul și poate vor ajunge profesioniști. Mi-ar plăcea să-i văd fotbaliști.

- Ce episod legat de fotbal v-a rămas apropiat sufletește?

- Am avut ocazia de a participa la un mare eveniment, în 2001, „Gala Hagi”. Am cântat pe fostul „23 August”, în fața a vreo 60.000 de spectatori. A fost un moment uluitor, de care îmi amintesc mereu. Chiar îl rememorez și eu, și Gică Hagi, de câte ori ne întâlnim.

- Steaua joacă un meci esențial, cu Villarreal, în grupele Ligii Campionilor. Le poate face față spaniolilor?

- Nu va fi ușor, ținând cont că se vor afla față în față cu jucătorii unei echipe din Spania, acolo unde există unul dintre cele mai bune campionate din lumea. Sper să aibă inspirație și jucătorii, și antrenorul, și să nu piardă, pentru a-și păstra șansele de calificare.