Funcționarul nepartizanat este una dintre cele patru condiții obligatorii care, cumulate, definesc orice stat de drept. Într-un astfel de stat domnește legea, sunt respectate drepturile și libertățile fundamentale, iar legislativul, executivul, puterea judecătorească sunt separate, dar se controlează reciproc.
Dacă fie și numai unu din aceste patru elemente de rezistență e deteriorat, cade toată structura "construcției".
Teoria politică nu e vorbărie goală, ci se verifică în acea practică despre care la noi se spune, nu fără acoperire, că ne omoară. Un funcționar (în sensul larg al termenului) care direcționează bani preferențial în beneficiul partidului care l-a pus în funcție este definiția vie a eșecului culturii democratice și întruparea standard a corupției.
Întârzierea semnificativă în dezvoltare de care suferă România în comparație cu multe alte țări europene din fostului lagăr sovietic își află mare parte din cauze exact în faptul că la noi resursele sunt gestionate de către funcționari de partid, numiți sau aleși, de cele mai multe ori în dauna electoratului care a avut ghinionul să se nască sau să locuiască în localități conduse de adversarii politici ai puterii momentului.
Dezbaterea încinsă a acestor zile din jurul racolării primarilor PSD de către PNL nu este, de fapt, despre lipsa de moralitate a traseismului politic, ci, concret, despre dezvoltare. Mai bine zis, despre nedezvoltare. Dacă la fiecare schimbare a guvernului sunt puși în funcții doar pe baza culorii carnetului de partid aproape toți cei de care depinde direct banul public, dezvoltarea nu poate fi durabilă, ci, în cel mai fericit caz, una alandala.
Practica e veche, s-a cronicizat și poartă amprenta fondatoare a partidului lui Ion Iliescu. Însă niciun alt partid de pe scena autohtonă nu e neprihănit la acest capitol. Toate și-au servit preferențial clientela și au finanțat cu prioritate investițiile din propriile fiefuri, mai mici sau mai mari.
Această realitate n-a însemnat că alternanța la putere a dat pe rând tuturor o șansă la dezvoltare, ci mai degrabă că după ce unii au turnat asfaltul pe cutare stradă au venit alții și au spart-o pentru că trebuiau reparate niște conducte care produc avarii pe traseele cablurilor electrice îngropate și care, pentru a se repara, trebuie dezgropate, reîngropate, samd. Rezultatul: dăm în gropi foarte scumpe la infinit.
Acest ciclu împletește prostia simplă, incoerența dibace cu hoția și abuzul, în timp ce societatea se baricadează în spatele unor tot mai înalte garduri ale mentalității taberelor de luptă, fiecare din ce în ce mai ostilă și mai hotărâtă să o anihileze pe cealaltă. Ciclul trebuie oprit. Menținerea lui în funcțiune sapă extrem de periculos sub fundația sistemului democratic, întreține subdezvoltarea, generează sărăcie și dizolvă irecuperabil o minimă sumă a valorilor care ar trebui să țină la un loc societatea românească.
Recomandările noastre
