Nu știu cum va primi Klaus Iohannis noua propunere de premier făcută de PSD și ALDE. Ca să dau un răspuns cît de cît competent, ar trebui să fiu psihiatru, singurul de meserie în stare să-l explice pe cel de la Cotroceni. Sigur e că această nouă propunere nu poate fi respinsă de Klaus Iohannis decît dacă vrea să fie suspendat.

Suspendarea ar fi un dezastru pentru România. Peste noapte, o țară stabilă, singura din zonă care e stabilă în orientarea pro-occidentală, ar fi aruncată într-o Criză politică de proporții fără alt motiv că la Cotroceni e unul care vrea să se sinucidă, dar nu singur, sau cel puțin împreună cu nevastă-sa, ci împreună cu o țară. În aceste condiții, refuzul ar fi sinonim cu trădarea de țară. Sau ca să fim mai blînzi, cu paranoia care necesită spitalizare.

PSD a întrunit toate condițiile pentru ca noua propunere să să nu poată fi respinsă fără riscul ca românii să cheme Salvarea pentru a-l duce pe Klaus Iohannis direct la balamuc. Mai întîi pentru că respingerea ar însemna o nouă încălcare a Constituției. Litera și spiritul Constituției sînt clare în ce privește rolul președintelui în desemnarea premierului. Asemenea monarhului din interbelic, președintele pipăie majoritățile. Așa se explică formularea, după consultări cu partidele politice. Se presupune că partidele îi oferă președintelui date despre posibilitatea de a forma majorități prin alianțe. Dacă sînt posibile două majorități, președintele cumpănește care dintre ele e mai puternică, ba chiar și care dintre ele ar fi mai corespunzătoare momentului.

La consultările de la Cotroceni s-a văzut clar că doar PSD și ALDE pot face majoritatea. E drept, PMP l-a propus pe Eugen Tomac, dar nici Traian Băsescu, autorul propunerii, nu s-a gîndit o clipă că s-ar putea face o majoritate în jurul PMP.

Din punctul de vedere al majorității, jocul e închis. Desigur, cine vrea să se joace de a țara, poate propune și un premier al unui guvern minoritar, mizînd pe teama parlamentarilor de a vota împotrivă. Numai că un guvern minoritar de Dreapta, impus de Klaus Iohannis împotriva voinței populare exprimate prin vot, ar fi incapabil să guverneze cu minimă eficiență. După experimentul nefast numit guvernul tehnocrat ar veni experimentul criminal al guvernului minoritar prezidențial.

Prin urmare, contrar manipulărilor din presa prezidențială, președintele n-are prerogativa de a respinge propunerea coaliției majoritare decît dacă poate convinge opinia publică de faptul că o astfel de propunere e dezastruoasă pentru țară. Klaus Iohannis a respins-o pe Sevil Shhaideh fără nici o explicație. Faptul că Divizia Presă s-a grăbit să publice date compromițătoare despre frații soțului, date primite, evident, de la Servicii, nu justifică decizia lui Klaus Iohannis, mai ales că acesta nici măcar n-a invocat materialele din presă. De precizat că președintele a declarat că cere o nouă nominalizare de la PSD și ALDE. Asta înseamnă recunoașterea dreptului noii majoirtăți de a propune premierul. Credința posibilă că are dreptul să impună coaliției cîștigătoare premierul pe care-l vor mușchii săi e aberantă și ține, repet, de patologie.

Indiferent de ce se spune despre Sorin Grindeanu, spre deosebire de Sevil Shhaideh, el a fost votat de CExN. Datele îl arată ca un lider PSD cu acte-n regulă. Nu știu dacă în numirea lui a contat elementele de CV legate de SRI. Eu cred că a contat faptul că e o propunere a partidului și nu a lui Liviu Dragnea. Din acest punct de vedere e mai mult decît izbitoare diferența dintre cele două desemnări. Prima a părut drept propunerea unui om. A doua e propunerea PSD și ALDE prin cele două organisme colective de conducere.

Respingerea acestei propuneri ar însemna asumarea de către Klaus iohannis a unui război cu două partide. Dar nu numai atît. Respingerea ar pune cu spatele la zid două partide care dețin în Parlament o majoritate zdrobitoare. Respingerea celei de a doua propuneri, propunere făcută de organismele colective de conducere ale celor două partide, ar pune pe Klaus Iohannis în război nu doar cu electoratul PSD, dar și cu întreaga țară. Ar însemna că Klaus Iohannis e un agent provocator al unei puteri străine. Pentru că respingerea ar duce automat la suspendare.

Pe Liviu Dragnea și pe Călin Popescu Tăriceanu i-ar obliga la suspendare însăși viața. Dacă n-ar face-o, s-ar ridica împotriva lor chiar cei care le-au dat votul.

O suspendare acum ar însemna o criză politică dezastruoasă pentru România. Și așa respingerea primei nominalizări a fost prezentată de presa internațională drept o Criză politică. RAI News, post pe care-l urmăresc în călătoria din Sicilia, a acordat un spațiu însemnat refuzului prezidențial ca expresie a unui eveniment grav în România. Respingerea celei de a doua propuneri ar însemna că Klaus Iohannis chiar vrea să fie suspendat. Și dacă vrea să fie suspendat, PSD și ALDE riscă să se sinucidă făcînd o a treia propunere. Cine le garantează că Klaus Iohannis, decis să se sinucidă politic și să ia cu el și țara, nu va respinge toate propunerile PSD-ALDE?

În concluzie. Dacă Klaus Iohannis respinge și această propunere, PSD și ALDE sînt obligate să declanșeze suspendarea. Altfel, tot ce-au cîștigat la scrutinul din decembrie se va duce dracului. E greu să ne imaginăm situație mai absurdă. Klaus Iohannis vrea să fie suspendat cu orice preț. Iar PSD și ALDE, să facă orice numai să nu-l suspende.

De fapt, dacă ne gîndim că refuzul celei de a doua propuneri ar însemna declanșarea unei crize politice devastatoare pentru interesul național, o criză provocată numai și numai de un iresponsabil, mult mai nimerită ar fi punerea sub acuzare a lui Klaus Iohannis pentru trădare națională. Asta dacă nu s-ar cuveni să fie pus în cămașă de forță!