Cum primești în România pensia pentru anii lucrați în Italia. Reguli, calcul și acte necesare pentru transfer

Cum primești în România pensia pentru anii lucrați în Italia. Reguli, calcul și acte necesare pentru transferÎngrijitoare. Sursa foto: AI

Italia este una dintre principalele destinații de muncă pentru români, iar după ani de contribuții apare pentru mulți dintre aceștia întrebarea privind pensia acumulată în străinătate. Legislația europeană permite valorificarea perioadelor lucrate în mai multe state, astfel încât contribuțiile plătite în România și Italia pot fi luate împreună pentru stabilirea dreptului la pensie. Regulile aplicabile sunt stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, potrivit CNPP.

Perioadele lucrate în România și Italia se cumulează

Actul european prevede că perioadele de asigurare realizate în statele membre pot fi totalizate atunci când se stabilește dacă o persoană îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei.

Prin urmare, anii de contribuții realizați în Italia nu se pierd dacă persoana se întoarce în România. Perioadele lucrate în cele două țări pot fi luate împreună pentru stabilirea dreptului la pensie.

De exemplu, o persoană care a lucrat 10 ani în România și 7 ani în Italia poate ajunge la stagiul necesar prin cumularea perioadelor de asigurare. În acest caz, contribuțiile din Italia sunt luate în calcul pentru stabilirea dreptului, chiar dacă perioada lucrată exclusiv în România nu ar fi fost suficientă.

Pensii

Pensii. Sursa foto: Pixabay

Fiecare stat plătește partea de pensie aferentă perioadei lucrate

Cumularea perioadelor nu înseamnă că o singură țară va achita întreaga pensie. După stabilirea dreptului, fiecare stat calculează și plătește partea corespunzătoare perioadelor în care persoana a fost asigurată acolo.

Acest mecanism este cunoscut sub denumirea de „pro rata temporis”. Practic, pensia este împărțită proporțional cu perioadele de asigurare realizate în fiecare dintre statele implicate.

Astfel, pentru o persoană care a lucrat atât în România, cât și în Italia, cele două sisteme de pensii nu se contopesc într-o singură pensie plătită de un singur stat. Fiecare instituție competentă stabilește drepturile care îi revin beneficiarului potrivit propriei legislații.

Instituțiile de pensii schimbă informații prin sistemul EESSI

Procedurile dintre instituțiile de securitate socială din statele europene sunt susținute de EESSI, sistemul electronic destinat schimbului de informații privind securitatea socială.

Prin intermediul acestui mecanism, instituțiile competente pot transmite datele necesare pentru verificarea perioadelor de asigurare și stabilirea drepturilor de pensie.

Pentru persoanele care au lucrat în mai multe state europene, acest schimb de informații este important deoarece instituțiile trebuie să verifice perioadele de contribuție realizate în fiecare țară.

Ce trebuie să știe românii care au muncit în străinătate

Pentru pensia italiană, condițiile de pensionare sunt stabilite de legislația Italiei. În sistemul italian, vârsta standard de pensionare este de 67 de ani, iar una dintre condițiile generale pentru pensia pentru limită de vârstă este realizarea unui stagiu de cel puțin 20 de ani, în funcție de situația persoanei și de regulile aplicabile.

În situațiile în care o persoană nu îndeplinește condițiile numai prin perioadele de asigurare din Italia, perioadele lucrate în România pot fi luate în calcul pentru deschiderea dreptului, potrivit regulilor europene de totalizare.

Există și forme de pensionare înainte de atingerea vârstei standard, printre acestea numărându-se „Quota 103” și formele de pensionare bazate pe vechime. Condițiile pentru aceste variante depind însă de legislația italiană în vigoare și de situația concretă a solicitantului.

Pensia se calculează în funcție de contribuțiile realizate

Totalizarea perioadelor este folosită în primul rând pentru stabilirea dreptului la pensie. Valoarea efectivă a prestației plătite de fiecare stat se stabilește separat, potrivit regulilor propriului sistem de pensii.

Cu alte cuvinte, anii lucrați în Italia pot ajuta o persoană să îndeplinească stagiul necesar pentru deschiderea dreptului la pensie, însă suma plătită de Italia este determinată în funcție de perioada de asigurare și contribuțiile realizate în sistemul italian.

În anumite situații, legislația italiană stabilește condiții suplimentare privind valoarea pensiei sau nivelul minim necesar pentru acordarea anumitor prestații. De aceea, calculul final poate varia de la o persoană la alta.

Dosarul de pensie trebuie să conțină documentele privind vechimea

Pentru stabilirea drepturilor sunt importante documentele care dovedesc perioadele lucrate și contribuțiile achitate. În funcție de situația solicitantului, dosarul poate include documente privind vechimea, perioadele de asigurare, condițiile speciale de muncă, studiile sau serviciul militar.

Persoanele care au lucrat în Italia pot solicita sprijin pentru pregătirea dosarului de la patronatele italiene și organizațiile care oferă servicii administrative pentru lucrătorii români. Acestea pot facilita relația cu instituțiile competente, inclusiv cu INPS.

Pensia din Italia poate fi virată într-un cont din România

Un beneficiar care locuiește în România poate primi pensia italiană prin virament bancar într-un cont deschis la o instituție financiară din România.

Pentru efectuarea plății sunt necesare datele bancare ale beneficiarului, inclusiv documentul care conține IBAN-ul, precum și documentele solicitate de instituția competentă. Declarația necesară pentru transferul pensiei poate fi obținută prin intermediul Casei Naționale de Pensii Publice.

Plățile internaționale pentru beneficiarii sistemului public de pensii sunt realizate prin mecanismele bancare stabilite de instituțiile competente, iar sumele pot fi virate în funcție de modalitatea de plată aleasă și de regulile aplicabile.

Contribuțiile plătite în Italia nu se pierd după revenirea în România

Pentru românii care au lucrat în Italia, revenirea în țară nu anulează perioadele de asigurare realizate în sistemul italian. Acestea pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie prin mecanismul european de totalizare.

Principiul este că fiecare stat ia în considerare perioadele de asigurare realizate în celelalte state atunci când este necesar pentru stabilirea dreptului, iar plata este făcută proporțional de țările în care persoana a contribuit.