Iată ce povestea aceasta într-un interviu realizat de Octavian Silivestru în 1998:

În timpul războiului am fost angajată la Berlin, la Ministerul de Externe German –  secţia radio.  Am lucrat doi ani: 1940 şi 1941…până la sfârşitul lunii septembrie ’41. Deoarece recepţia  posturilor de radio este întotdeuna  mai bună  lângă un lac, secţia noastră radiofonică a fost lângă   lacului Wan Zee din apropierea Berlinului.. Era acolo o clădire foarte mare, care fusese odinioară [un] mare hotel restaurant. La parter era administraţia şi biroul redactorului german unde duceam materialele recepţionate de noi. Alături erau dactilografele care scriau textele noastre. Tot la parter era un restaurant unde puteam mânca. La etaj erau  multe camere unde eau monitorii.  Şi în fiecare cameră era un aparat mare de radio, marca Blaupunkt. Şi se asculta [în] toate limbile. Eu am fost în cămăruţa de limba română.  Acolo eu  ascultam   posturi de radio care emiteau în limba română. Am ascultat Radio Bucureşti, Londra… Moscova… Bari….  Eu am avut noroc că am cunoscut stenografia română şi deci am stenografiat ce ascultam.   Aşa am avut textele  exacte.  După ce stenografiam, traduceam în limba germană aceste [notiţe] şi apoi le dictam unei dactilografe. Apoi materialele plecau la Ministerul de Externe [la] Ribbentropp şi la Ministerul de Propagandă [la] Goebbels.  La secţia română eram doua persoane: eu şi prietena mea Edith Roşescu carea a rămas la Berlin până la sfârşitul războiului. Alături de noi mai era trei soldaţi de la  Armata germană – Wermacht…. unul era din Bucureşti, altul era din Banat, altul era din Transilvania. Ei făceau monitorizare pentru armată.


Programul meu de lucru era întotdeauna  seara… de la ora opt seara… Ţin minte că Radio Londra transmitea la ora opt seara. În principalul ne interesau ştirile, dar şi comentariile. Am ascultat deseori şi Radio Bucureşti, pentru că probabil nemţii au făcut control …  De exemplu îmi aduc aminte de un discurs ţinut de  mareşalul Antonescu… eu am fost obligată să-l  urmăresc. L-am stenografiat şi apoi   l-am tradus…

            În  1941 am venit la Legaţia germană de la Bucureşti unde am avut exact acelaşi serviciu, adică ascultam posturi [de radio]… Biroul nostru a fost tot lângă apă, pe malul lacului  Snagov.  Era o clădire înaltă, cu cel puţin un etaj, cu  multe camere şi cămăruţe… Faţă de Berlin, la Snagov a fost puţin mai modest. Îmi aduc aminte că la Snagov erau mai mulţi monitori de limba rusă.  La Snagov am lucrat până la 23 august 1944.