Fostul şef al CFR, judecat în Statele Unite în vederea extrădării în România, este acuzat de procurorul american că nu poate justifica achiziţia a trei apartamente în Miami, în valoare de 1 milion de dolari. Necolaiciuc a ripostat prin economiile făcute ca slujbaş la stat în România.

Surprins de procurorul american cu trei apartamente cumpărate într-un complex rezidenţial din Florida, Mihai Necolaiciuc, fostul director CFR, a găsit justificări surprinzătoare: a făcut economii din diurnele de deplasare şi din indemnizaţiile primate ca membru al mai multor Consilii de Administraţie. E un bun studiu de caz pentru analiza generală a corupţiei din România, unde din când în când apar din neant averi nejustificate.

Modul în care Necolaiciuc a cumpărat trei apartamente într-un complex imobiliar de lux din Miami a reprezentat unul dintre punctele fierbinţi ale procesului de extrădare. Procurorul Jesus Casas şi-a construit tactica în jurul averii suspect de mare a lui Mihai Necolaiciuc. El a spus că există semne de întrebare legate de suma mare de bani cu care acesta a achiziţionat imobilele. "Cred că două dintre ele au costat 400.000 de dolari fiecare. Când priveşti însă la salariul lui de director la CFR, unde fără îndoială avea responsabilităţi importante, descoperi că avea un venit sărăcăcios. Cred că în cei câţiva ani de şefie a încasat circa 37.000 de euro, ceea ce nu este deloc o sumă mare", a spus Casas în faţa judecătorului Douglas N. Frazier.

MODEST. Aici se află apartamentele lui Necolaiciuc. Investiţiile în imobiliare sunt foarte profitabile în statul Florida

"O persoană din clasa mijlocie"

În replică, avocatul lui Necolaiciuc, Jon May, a precizat că sumele invocate de Casas sunt exagerate şi că Necolaiciuc a plătit 250.000 de dolari în bani gheaţă pentru două apartamente şi alţi 125.000 de dolari pentru un al treilea, toate fiind ipotecate. Ulterior, din cauza crizei, valoarea lor a scăzut. "Şi totuşi, nu vorbim de o persoană bogată, care deţine un palat în Miami Beach şi conduce un Rolls Royce, aşa cum se întâmplă în cazul unor bogăţii neexplicabile ale unor traficanţi de droguri. Vorbim de o sumă pe care la mijlocul decadei trecute cei din clasa mijlocie o aveau şi o foloseau pentru a investi în imobiliare", a adăugat May.

În ceea ce priveşte provenienţa banilor, Necolaiciuc a explicat faptul că în timpul când conducea compania avea diurnă de 100 de euro pe zi pentru deplasări, făcea parte din conducerea mai multor instituţii, cum ar fi Societatea de Construcţii Feroviare, Zona Liberă Constanţa, Zona Liberă Galaţi, vicepreşedinte al clubului de fotbal Rapid, preşedinte al clubului de handbal Rapid şi vicepreşedinte al Uniunii Internaţionale a Companiilor de Cale Ferată. Din toate acestea el obţinea circa 100.000 de euro în plus faţă de salariu. Avocatul a mai susţinut că Necolaiciuc a putut face economii, plus că a obţinut venituri din exploatarea unor bunuri ale soţiei. Într-un mail trimis ieri către EVZ, Necolaiciuc spune despre imobile: "Le-am cumpărat cu bani din bănci. Acum băncile le iau înapoi pentru că nu mai merge afacerea cu închirierile, dar nici vorbă că ar fi costat împreună 1 milion de euro".

Morţi suspecţi pe linie

Un alt aspect inedit din proces, invocat de Necolaiciuc pentru a-şi susţine nevinovăţia, se referă la un control pe care l-a ordonat în vara lui 2003, la Regionala Timişoara, unde ulterior au fost descoperite mari ilegalităţi. Într-un document depus la judecătorul Frazier, Necolaiciuc poveşte că i-a dat afară pe toţi cei vinovaţi, inclusiv pe şeful Regionalei, Iulian Ştefanescu şi a făcut plângere la Poliţie. La puţin după, Ştefanescu a murit într-un accident de maşină. Locul acestuia a fost luat de Dorel Iosifescu care a murit şi el într-un accident de maşină. Confom presei vremii, evenimentul a avut loc în decembrie 2008, când acesta a intrat pe contrasens într-un autotractor, decedând pe loc. Necolaiciuc mai spune că după plecarea sa din CFR, un al treilea director de la Regionala Timişoara, Mircea Şandru, a murit şi el, ideea pe care vrea să o transmită fiind că cineva vrea să şteargă urmele afacerilor ilegale de acolo. «Nimic nu este întâmplător în lumea asta», a răspuns Necolaiciuc când i s-au cerut detalii legate de aceste afirmaţii.

Conform unei ştiri Hotnews din 2006, o anchetă a mai multor achiziţii publice ilegale din Regională se încheiase prin găsirea ca vinovate a 15 persoane, inclusiv Ştefănescu, care decedase între timp, paguba estimată fiind de 3,3 milioane lei.

Otrăvit de iranieni?

Ulterior procesului, prin intermediul lui May, Necolaiciuc i-a trimis o scrisoare secretarului de stat american Hillary Clinton în care anunţă că renunţă la căile de atac ale deciziei din 1 martie prin care s-a decis extrădarea sa şi afirmă că «Sunt pus sub acuzare în România pentru că m-am opus guvernului iranian şi în particular primarului de atunci al Teheranului, Mahmoud Ahmadinejad. Ar trebui să fiu un erou în această ţară şi în ţara mea pentru aceste acţiuni ale mele, care aproape că m-au costat viaţa, dar în schimb sunt victima eforturilor guvernului meu de a mă reduce la tăcere».

Necolaiciuc povesteşte că în 2001, SAAF SA (Societatea de Administrare Active Feroviare, înfiinţata în 1998 pentru a valorifica activele care nu mai erau necesare celorlalte societăţi feroviare desprinse din fosta SNCFR) a încheiat cu Iranul un contract pentru a închiria 10 motoare necesare transportului de petrol, în contract intrând şi operarea lor de personal românesc. La un moment dat, iranienii nu au mai plătit banii din contract, aşa că în 2003 a ordonat întoarcerea oamenilor acasă (circa 250-300 de muncitori, specialişti etc). Ulterior, Necolaiciuc a fost chemat la Ambasada Iranului unde i s-a spus să nu rezilieze contractul pentru că cele două ţări au relaţii bune. Când Necolaiciuc ar fi cerut plata sumelor restante, i s-a răspuns că «Iranul plăteşte în alte feluri». După această întâlnire, Necolaiciuc ar fi ordonat şi îmbarcarea motoarelor pentru a fi aduse acasă. Ajuns în Constanţa, vaporul nu ar fi primit timp de 3 luni permisiunea SRI să descarce motoarele. Şeful CFR spune că s-a dus la Ministerul Transporturilor, a ameninţat cu demisia şi a obţinut descărcarea acestora, în 3 zile.

La scurt timp, a primit ordin să se duca în Iran. împreună cu secretarul de stat Ion Şelaru la o conferinţă dedicată coridoarelor feroviare dintre India si Iran. Ajuns acolo, a fost abordat direct de Ahmadinejad, «lucru care m-a surprins, pentru că nu eram eu şeful delegaţiei». Acesta i-a spus că speră ca relaţiile dintre cele două părţi să se îmbunătăţească de atunci înainte.

La sfârşitul conferinţei, continuă Necolaiciuc, urma să fie organizat un banchet. Anterior banchetului, în acea zi, acesta s-a dus la Ambasada României unde, la plecare, a fost abordat de un bărbat tânar, care lucra acolo, care i-a spus să nu se ducă la banchet pentru că mâncarea nu va fi în regulă. Cei doi demnitari l-au ascultat şi au mâncat la hotel. Ulterior, atât Şelaru, cât şi actualul acuzat s-au simţit rău. La întoarcere, Necolaiciuc s-a dus la Spitalul Militar unde a fost diagnosticat cu o infecţie bacteriană care nu putea fi tratată, aşa că s-a dus la Viena unde a fost vindecat de un doctor american cu experienţă. Acesta l-a avertizat să nu se mai ducă în Iran. Întrebat de acest incident, Necolaiciuc spune că «Am fost internat de urgenţă la Spitalul Militar în Bucuresti suspectat de pancreatită, dar până la urmă au găsit urma unei bacterii, confirmată şi de cei de la Viena. Pe doctorul care m-a tratat îl chema Cik. Şelaru a avut pe fata o "zonă zoster", nu am mai discutat niciodată cu el subiectul ăsta." Combinaţia Taher-Hrebenciuc După întoarcerea din Austria, Necolaiciuc spune că a fost chemat de Viorel Hrebenciuc, pe atunci vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, care i l-a prezentat pe omul de afaceri Fathi Taher. Acesta i-a făcut o ofertă din partea unei companii britanice de a cumpăra 50 de motoare. Necolaiciuc ar fi refuzat, spunând că nu mai intră în relaţii cu iranienii şi cu un anume Mircea Dinu, cel care a fi stat şi în spatele afacerii eşuate. Mai mult, ar fi aflat că în spatele noului contract se afla un iranian cu cetăţenie britanică. În replică, Hrebenciuc şi Taher i-ar fi spus că “afacerea oricum e aranjată". Necolaiciuc adaugă că s-a dus la Ministerul Transporturilor unde a spus că nu semnează contractul şi că trei luni mai târziu i s-a cerut să plece din funcţie, cauza fiind afacerea de mai sus. Ca o notă de subsol la acest capitol, Necolaiciuc scrie că în 2009 o companie din Emiratele Arabe Unite, ţară care n-are căi ferate, a cumpărat o firmă românească ce construieşte motoare pentru calea ferată. Preşedinte al firmei este Taher, iar CEO Mircea Dinu. “Acel contract nu s-a semnat pentru că am avut motive, dar stai liniştit că Taher a cumpărat Electroputere cu o firmă din Dubai, ştii că Emiratele nu au nici un metru de cale ferată", a scris Necolaiciuc pentru Evz, cu aluzie la faptul că că relaţia Iran-Taher s-ar fi reluat. Intervievat în cursul zilei de ieri, Viorel Hrebenciuc a răspuns laconic: "E o prostie, nu comentez".

DOSARUL BĂRCII CU MOTOR

Şpaga pentru Mitrea – dosar pierdut

Printre documentele din acest proces, stau şi trei rezoluţii ale DNA din anii 2003-2005 în care Necolaiciuc a primit neînceperea urmăririi penale în ceea ce, spune el, sunt aceleaşi fapte pentru care este acuzat acum. Una dintre rezoluţii prevede însă disjungerea unui alt dosar în cazul unei sesizări referitoare la faptul că i-ar fi dat şpagă o barcă cu motor lui Miron Mitrea, pe atunci ministru al Transporturilor, pentru a-l păstra în funcţie, intermediar fiind un locotenent colonel din SPP, pe nume Mirel Duminică. "Nimic nu era adevărat, nu eram omul care să stau pe o funcţie pentru o barcă cu motor. Duminică era parte din SPP-ul lui Mitrea. Nu mai ştiu nimic de acest dosar".