Un potop de simpatii au stîrnit titlurile date de presa noastră de sîmbătă, 11 iunie 2016, ştirii, născute dintr-un un interviu dat de Raluca Prună, ministrul Justiţiei, Agerpres:

Raluca Prună – ministrul care nu are nici o ezitare să facă pasul înapoi.

Raluca Prună îşi anunţă plecarea din Guvern.

Un ministrul tehnocrat anunţă că e pregătit să facă pasul înapoi.

Despre distinsa confecţionară de cafele pentru ştabii de la Bruxelles, Raluca Prună, nu împărtăşesc nici o simpatie.

Sînt convins c-a ajuns în Guvernul Dacian Cioloş printr-un Joc Operativ, cum îi zic sergenţii majori mesianici Diversiunii cu nume de cod Propunerea de faţadă.

Din cîte se ştie, într-o primă etapă cea a Audierilor la Comisii, titulara a fost Cristina Guseth. Sub pretextul prestaţiei catastrofale la

Comisie, Dacian Cioloş a retras-o brusc, pe la miezul nopţii, pe şefa de la Freedom House, pentru a-i lăsa locul Ralucăi Prună.

Care Raluca Prună- zice legenda- contactată telefonic de premier după miezul nopții nu numai că nu dormea, dar mai mult, ca și cum s-ar fi așteptat la propunerea de a fi ministru, a acceptat pe loc bucuroasă și a anunțat că a doua zi va fi avion, fără a-și pune problema că nu va găsi bilet.

Jocul Operativ a fost strălucit.

Nătărăii din PSD şi din presa anti-Băsescu s-au năpustit asupra Cristinei Guseth pe motiv că desemnarea ei ar spori abuzurile

Sistemului zis al Instituţiilor de forţă, cel care conduce în realitate România.

Cum se întîmplă de obicei, concentrarea întregii atenţii pe Cristina Guseth, caricaturizarea acesteia drept întruchiparea a talibanismului absolut, au făcut ca următoarea propunere, cea a Ralucăi Prună, să treacă aproape neobservată.

Ministrul Justiţiei era şi este un punct cheie pentru Poliţia Politică.

În realitate, adevărata propunere era Raluca Prună, favorita Sistemului.

S-a văzut asta după ce Raluca Prună  a ajuns ministrul Justiţiei.

Asemenea unui roboţel pilotat de la distanţă, ea s-a grăbit s-o propună pe Codruţa Kovesi pentru un nou mandat, dînd momentului un caracter sărbătoresc, incompatibil cu un stat de drept, în care numirile sînt supuse cît de cît dezbaterii publice.

La fel a procedat Raluca Prună şi cu Augustin Lazăr, omul de casă al familiei Johannis.

Alte trei intervenţii hotărîtoare au confimat bănuiala că adevărata propunere era Raluca Prună, marioneta Sistemului:

– Ordonanţa de Urgenţă prin care SRI rămîne cu competenţe de cercetare penală în cazurile de siguranţă naţională;

– Ordonanţa de Urgenţă prin care Executivul, încălcînd Constituţia, modifică Codul Penal şi Codul de Procedură Penală în direcţia unei întăriri a Republicii Procurorilor.

–  Campania dusă pentru eliminarea confidenţialităţii din relaţia avocat-client, caz unic în lumea civilizată, deoarece una dintre cele mai mari cuceriri ale democraţiei constă tocmai în imunitatea avocatului în relaţia sa cu clientul.

Citînd titlurile date cu parfum despre declaraţia Ralucăi Prună, cît pe-aci să capă o brumă de simpatie pentru Cea cu plapuma, după cum îi zic eu, după ce distinsa s-a prezentat la o şedinţă a DIICOT în ceva asemănător unei plapume, văzute de ea ca ultimul răcnet al modei pe Dîmbovița.

Un amărît de traducător în hardurghia care e clădirea UE de la Bruxelles gata să lasă automobilul cu şofer, secretara cu vorbe dulci şi fericirea de a fi vedetă nu-i de ici de colo.

Noroc că m-am obişnuit să trec dincolo de titlurile date în presa noastră de inşi a căror limpezime a minţii pare îndoielnică.

Am purces la lectura ştirii şi mai apoi la verificarea sursei.

N-a fost o întreprindere prea uşoară.

Fiecare site copiase după un alt site, care-i ieşise în cale fătucei sau guguştiucului din faţa computerului.

Din site în site, am ajuns şi la adevărata sursă, culmea! cea mai puţin citată.

Un interviu dat de Raluca Prună agenției de presă oficiale  Agerpres.

Pe parcursul acestui interviu, Raluca Prună, mărturiseşte că nu va accepta să facă parte dintr-un Guvern după alegerile parlamentare.

Dincolo de scîrbosul obicei al celor de la Agerpres de a întocmi întrebările cu limbi dulci administrate demnitarului, eu unul nu văd în această declaraţie nici un motiv de a-i acorda Ralucăi Prună nici măcar o petală de simpatie, d-apoi întreg buchetul.

Distinsa nu spune că pleacă din Guvernul Dacian Cioloş, aşa cum manipulatoriu au susţinut titlurile şi chiar conţinutul ştirilor.

Raluca Prună declară că va refuza să facă parte din Guvernul care se va instala după Parlamentarele din toamnă.

Evident, după Parlamentarele din toamnă România va avea un Guvern politic.

Funambulescul experiment cu persoane luate de pe stradă ca să fie așezate lin în fotoliile de administrare a ţării, dacă va rezista pînă la alegeri, nu va mai fi în veci pus în practică pe meleagurile româneşti.

Chestia cu Dacă vi se va propune aparţine fitiriselilor prin care Agerpres a binecuvîntat-o pe Păpuşa Sistemului,  Agenţia însăşi fiind o

Păpuşă a Sistemului.

E greu de presupus că într-un Guvern de partid sau de partide, vreunui tehnocrat i se va propune să rămînă ministru.

Asta una la mînă.

A doua la mînă e că acest Dacă se referă la un moment care se va petrece peste cinci luni.

E ca şi cum m-ar întreba cineva pe mine acum ce-aş face dacă mi s-ar propune, peste cinci luni, să preiau conducerea CNN. Indiferent ce-aş răspunde, a lua în serios răspunsul meu ar fi o enormă dovadă de neseriozitate din partea presei.

Nu e cazul Ralucăi Prună.

Era nevoie de o mică dregere a  imaginii cu care umblă prin lume această persoană numită și nu aleasă,  a doua în ordine, după

Codruța Kovesi, în ierarhia Urcării în copac.

Știrea despre Raluca Prună gata să facă pasul înapoi  ține de această dregere cu nițel fard mediatic.

Şi uite aşa, Presa română a mai făcut o ştire din

Dacă şi cu Parcă/ Se plimbau într-o barcă.