Cum a început ascensiunea lui Nicolae Ceaușescu imediat după ieșirea din ilegalitate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Nicolae Ceaușescu iese din închisoare pe 4 august 1944. Stă ascuns până la 23 august 1944, asemeni liderului PCdR, Gheorghe Gheorghiu Dej care evadează pe 20 august 1944. La 30 august 1944, Nicolae Ceaușescu apare prima oară la balcon. Prietena sa, Lenuța Petrescu i-a stat alături.

Nicolae Ceaușescu, din Colentina, la balconul Societății „Generala”

La 30 august 1944, trupele sovietice intră în Capitală. Nicolae Ceaușescu fusese „uns” lider al Tineretului Comunist (viitorul UTC) încă din închisoare de către Gheorghiu Dej.  Îmbrăcat la costum, viitorul lider român așteaptă liniștit și tacticos să „îi salute călduros” pe sovieticii „eliberatori”.

Evident, acum comuniștii erau legali, erau acceptați formal în „areopagul” puterii. În aceeași, zi, în balconul Societății Generala, Nicolae Ceaușescu ține un discurs. Este primul său discurs ca lider comunist, la Tineret. Alături de el, apare Lenuța Petrescu. Ziarul „Universul” din 31 august 1944 îl imortalizează în imagini.

Nicolae Ceauşescu, C. Agiu şi alţii, veniţi în întâmpinarea trupelor sovietice la intrarea în Bucureşti. (30.08.1944) sursa: IICCMER

Timp de un an, din 1944 și până în 1945, Ceaușescu este oficial șeful UTC, Uniunii Tineretului Comunist. Era practic unul din cei mai tineri ilegaliști. În 1944, avea 26 ani și începând de la 15 ani, aproape 7 ani din următorii 11 (perioada 1933-1944) îi petrecuse în închisori politice pe tot întinsul țării, la Brașov, București, în Prahova, Caraș-Severin și Gorj. Includem aici și perioadele de arest în posturile Jandarmeriei și beciurile Siguranței sau ale Poliției.

Arunci mâncare și bani. Capcana produselor 2+1

Ce se schimbă la talonul de pensie mov și ce pensionari îl primesc

Partidul comuniștilor devine Partidul Comunist Român

Între timp, după ce trupele sovietice vin în țară, apar și comuniștii români de la Moscova. În plus, Divizia Tudor Vladimirescu, divizie formată din prizonieri români aflați în lagărele din Uniunea Sovietică la 1 decembrie 1943, era în rândul unităților Armatei Roșii. La 12 aprilie 1945, la Kotovsk, în Uniunea Sovietică, se constituie și Divizia Horea Cloșca și Crișan.

Activiștii comuniști români din Gărzile Patriotice înarmate de Emil Bodnăraș cu armele scoase din depozite de colonelul Dămăceanu se alătură Armatei Române pe Frontul de Vest.  În România, după două Guverne Sănătescu și un Guvern Rădescu, în care comuniștii erau incluși ca miniștri, de la Moscova s-a impus guvern controlat de comuniști.

Nicolae Ceaușescu în 1936, sursa: IICCMER

Conștienți că ei trebuiau să mențină puterea, comuniștii de la București se organizează. Cumva știu și ei că în ilegalitate fusseră nevoiți să promoveze tezele lui Buharin cu „România temnița popoarelor”. Lucrurile se schimbaseră. La 6 martie 1945, Guvernul Petru Groza începea oficial să lucreze.

Naționalismul încă era considerat reacționar chiar și după Ziua Victoriei, 9 mai 1945. Gheorghiu-Dej însă decide la consfătuirea din perioada 16-21 octombrie 1945 să schimbe numele Partidului din Partidul Comunist din România în Partidul Comunist Român.

Gheorghe Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu Sursa foto: Wikipedia

Nicolae Ceaușescu, lider regional în Dobrogea

Partidul Conunist Român funcționa pe structuri regionale. Evident, se inspirase din sistemul sovietic care va fi implementat și în România din 1948.  Gheorghiu-Dej, devenit liber și de acum, liderul asumat al PCR ajunsese la concluzia că Nicolae Ceaușescu putea trece la „seniori”. Zona Dobrogei era una cosmopolită și multietnică.  Se va constitui și rezistența anticomunistă a „Haiducilor Dobrogei” în 1947.

Deocamdată, tânărul Ceaușescu avea misiunea să pregătească organizațiile de partid în Dobrogea. Era practic numit Secretarul Comitetului Regional de Partid Dobrogea. Va sta aici, în perioada 1945-1946. Între timp, la București, din 21 august 1945 și până la 7 ianuarie 1946, Regele Mihai  a intrat în „Greva Regală”, refuzând să mai semneze decretele guvernamentale. Ceaușescu avusese experiența muncii în ilegalitate în județele Dâmbovița și Prahova. Acum, în 1946, Ceaușescu avea 28 de ani din care „13 ani de activitate revoluționară” cum i se va scrie în biografiile oficiale după 1965.

Acum, însă în fața comuniștilor, se profila anul 1946. Trebuiau organizate alegeri. URSS domina Comisia Aliată de Control, dar SUA și Marea Britanie, membre în această Comisie transmiseseră clar opinia Guvernelor lor. Guvernul Groza nu mai putea rămâne dacă nu se organizau alegeri în cursul anului 1946. Pentru  Nicolae Ceaușescu, 1946 va fi un an decisiv.