Cum a ajuns Tadjikistanul să cedeze mine de aur şi teritorii: „Acumularea de datorii faţă de China este ca o joacă cu focul”

Cum a ajuns Tadjikistanul să cedeze mine de aur şi teritorii: „Acumularea de datorii faţă de China este ca o joacă cu focul” Xi Jinping la congresul Partidului Comunist / Sursa foto: Arhiva EvZ

Tadjikistanul a crezut în „împrumuturile avantajoase” oferite de China, iar acum este nevoit să cedeze mine de aur şi teritorii. Autoritățile au ajuns să aibă datorii uriașe și asta doar pentru că au căzut într-o capcană.

„Asistenţă din partea Chinei pentru un viitor comun” arată datoriile pe care Tadjikistanul le are pentru că a avut încredere în autoritățile chineze. Noul sediu al Parlamentului, construit pe locul fostului sediu al Partidului Comunist Tadjik cu un grant în valoare de 250 de milioane de dolari, a fost oferit de China. Alte 120 de milioane de dolari au fost date de China sub formă de ajutoare pentru ridicarea unei noi primării.

Cu toate astea, specialiștii consideră că este imposibil ca Tadjikistanul să nu fie nevoit să achite banii înapoi.

„Este foarte deranjant”, spune politologul tadjik Parviz Mullojanov. „Este o tendinţă foarte periculoasă, mai ales că datoriile sunt mari. Acumularea de datorii faţă de China este ca o joacă cu focul. În orice moment, acest lucru ar putea servi drept pretext pentru expansiune politică şi geopolitică”, afirmă el.

Ne puteți urmări și pe Google News

Din cele 3,3 miliarde de dolari pe care Tadjikistanul le datora creditorilor internaţionali la începutul acestui an, 60% - 1,98 miliarde de dolari - sunt ale Băncii de Export-Import a Chinei, mai cunoscută sub numele de Eximbank.

Care este strategia Chinei

Cea mai mare parte a rambursărilor anuale este alocată Chinei, iar dobânda este una însemnată. De exemplu, din cele 131,9 milioane de dolari rambursate de Tadjikistan în 2021, 65,2 milioane de dolari au mers în China sub o formă sau alta, din care 22 milioane de dolari ca dobândă.

Împrumuturile oferite de China au un cost, iar autoritățile din Tadjikistan vor avea parte de situații neplăcute. În 2014, Eximbank a acceptat să ofere un credit pentru finalizarea cării ferate Vahdat -Yovon, menită să facă legătura între centrul şi sudul ţării. În august 2016, la inaugurarea secţiunii de 114 kilometri între Duşanbe şi Kulob - doar o parte din traseu -, presa tadjică a remarcat că proiectul a costat 125 de milioane de dolari.

În 2015, prim-viceministrul de Finanţe Jamoliddin Nuraliev a recunoscut că a aprobat un împrumut de cel puţin 68 de milioane de dolari cu dobânzi preferenţiale pentru finalizarea întregii căi ferate Vahdat - Yovon. Responsabili pentru lucrări a fost China Railway Construction Corporation .

Un alt proiect important susţinut în mare parte de Eximbank a fost efortul epic, început în 2006 şi încheiat în 2013, privind repararea drumului de mare altitudine Duşanbe-Ceanak, adică din capitală până în nordul provinciei Sughd.

Ce poate câștiga de pe spatele Tadjikistanului

Nu este nu secret că Tadjikistan a fost ajutată de China, dar Parviz Mullojanov a subliniat că este vorba de o strategie tipică a Beijingului. „China are o politică standard pentru toate ţările: trebuie să-şi angajeze propria forţă de muncă, aşa că trimit oameni şi resurse industriale pentru realizarea proiectelor. China are nevoie de o piaţă pentru industria sa”, explică politologul tadjik.

O altă cercetătoare consideră că investițiile pe care China le-a făcut în Tadjikistan nu sunt doar pentru a îi ajuta, ci și pentru a câștiga ceva de pe urma lor.

„Este, să zicem, o perspectivă mai centrată pe necesităţi decât pe risc”, susţine ea. „În cazul Tadjikistanului”, continuă Marina Rudiak, „cred că trebuie să luăm în considerare rolul pe care China îl atribuie acestuia în special în contextul din Afganistan”. China „are nevoie de un Tadjikistan stabil şi va acorda probabil atâţia bani câţi consideră că sunt necesari pentru a-l menţine stabil, chiar şi în pofida perspectivelor de neplată a împrumuturilor, deoarece alternativa ca Tadjikistanul să se prăbuşească într-un nou război civil este mult mai costisitoare”, este de părere cercetătoarea de la Universitatea din Heidelberg, potrivit Adevărul.