Evenimentul Zilei > International > O nouă culme a Corectitudinii Politice: PLASTURII speciali pentru negri
O nouă culme a Corectitudinii Politice: PLASTURII speciali pentru negri

O nouă culme a Corectitudinii Politice: PLASTURII speciali pentru negri

O plângere formulată de o blogeriță feministă și anti-rasistă din Suedia a determinat un lanț de farmacii să caute un producător de plasturi închiși la culoare, pentru negri.

Radio Suedia a găzduit o dezbatere la care au participat o purtătoare de cuvânt a lanțului de farmacii Apoteket și autoarea blogului Rasismul de fiecare zi, stângista Paula Dahlberg.

Aceasta, a afirmat că plasturii de culoare bej sunt un simptom a ceea ce Dahlberg a numit „norma de albeață”, producătorii considerându-i pe clienții lor albi din start.

Feminista anti-rasistă a declarat:

„În mod normal, caut și reușesc să găsesc un leucoplast transparent, care este ceva mai discret, tocmai deoarece nu există plasturi de culoarea pielii mele… Face parte din ceea ce este numit în mod obișnuit norma de albeață, adică doar oamenii albi sunt normali.”

Albii constituie 90% din populația de azi a Suediei, notează Breitbart, care a preluat această știre.

Reprezentanta farmaciilor, Eva Fernvall, s-a declarat oripilată că este acuzată de rasism și a răspuns:

„Este destul de neplăcut că nu ne-am gândit noi înșine la acest aspect.”

Ea a promis că în curând lanțul Apoteket va avea plasturi de culori închise.

Doar că problema culorii plasturilor este mai degrabă una economică decât de Corectitudine Politică: leucoplastul bej se vinde mai bine și este profitabil.

Revista The Atlantic amintește despre faptul că au mai existat tentative de a produce plasturi în toate imaginabile ale pielii omenești. Deși au fost intens mediatizate de activiștii ideologici, plasturii „Ebon-Aid”, lansați în Statele Unite în anii 1990, nu s-au vândut decât în 20.000 de exemplare dintr-un lor de un milion de bucăți produse… Deși procentul de persoane de culoare în rândul populației americane este mai mare decât cel din Suedia.

Această realitate economică a făcut ca firma producătoare să dea faliment, iar investitorul corect politic a pierdut întregul capital investit.