În urmă cu cîteva zile, între Moise Guran și ziariștii de la Ziarul Financiar s-a stîrnit o polemică vizînd profesiunea de jurnalist. Mai precis, Moise Guran i-a acuzat pe cei de la Ziarul Financiar că l-au înregistrat pe ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu un reportofon ascuns, fără a-l avertiza că fac asta și, mai ales, că vor publica înregistrarea, drept interviu, în paginile Ziarului financiar.

Acuzații au răspuns – după opinia mea, destul de pipernicit prin raportarea la acuzația sugerată – de banditism gazetăresc – amenințînd cu tribunalul. Nu urmăresc scrierile lui Moise Guran nici măcar pentru a vedea ce mai cred Serviciile despre o chestiune controversată în spațiul nostru public. Nu știu dacă a răspuns la rîndu-i replicii venite de la Ziarul Financiar.

Sigur e că un organism de litigii, dacă ar fi existat, în genul demult decedatului Club al Presei Române, controversa ar fi fost tranșată în onoarea uneia dintre cele două părți. Asta deoarece polemica a lovit onoarea profesională și a celor de la Ziarul Financiar, și a lui Moise Guran. A celor de la Ziarul Financiar, pentru că s-au apărat prost de acuzația de banditism gazetăresc. A lui Moise Guran, deoarece a acuza fără a se documenta în prealabil, lăsînd impresia c-a acționat la ordin.

Dincolo de confirmarea adevărului că-n România polemicile stau sub semnul Mitzei Baston – aprindere, vîlvătăi de paie și stingerea bruscă – confruntarea dintre cele două părți gazetărești trimite indiscutabil la politică.

Și nu la orice fel de politică, ci la politica la nivel înalt.

Moise Guran a susținut că ministrul Agriculturii n-a dat un interviu în chip oficial, ci a trăncănit ca la bodegă,  îmboldit de uluirea provocată de spusele lui Achim Irimescu despre condiția României de ladă de gunoi a producătorilor europeni. Ministrul Agriculturii a susținut că-n România se trimit din Occident produse expirate, în marginea putrezirii, sub semnul tezei că românii sînt tratați ca populație de mîna a doua, capabilă să consume și salam care pute, dacă acesta poartă etichetă occidentală. Același Achim Irimescu a declarat în interviul din Ziarul Financiar că România e un loc din care s-au scos și se scot, de către străini, miliarde de euro cu camionul. Citind aceste aserțiuni, lui Moise Guran nu i-a venit să creadă ochilor.

— E imposibil ca un ministru în România lui 2016 să poată spune astfel de grozăvii de bodegă, știind că ele urmează să apară într-un interviu. Mai mult ca sigur – a raționat Moise Guran – ministrul a fost înregistrat pe ascuns pe cînd trăncănea vrute și nevrute.

Polemica a izbucnit, așadar, de la credința lui Moise Guran că un demnitar n-ar fi putut zice asemenea enormități știind că ele vor fi distribuite în spațiul public. De aici a pornit și răspunsul celor de la Ziarul Financiar: 

Ministrul a știut că-i vorba de un interviu și că le-a zis tocmai pentru ca ele să apară.

Nu știu – repet – dacă ministrul a zis cele de mai sus pentru un interviu sau off the record.

După opinia mea, de o importanță crucială e faptul că le-a zis. Dacă le-a zis - și asta nimeni nu pune la îndoială – înseamnă că așa gîndește un ministru tehnocrat din  Guvernul tehnocrat Dacian Cioloș.

Și dacă așa gîndește Achim Irimescu, atunci noi, românii, avem o problemă.

O mare problemă.

Ea s-ar putea numi nivelul pînă la care ne-am tîmpit în acești 26 de ani.

Din cînd în cînd, așa cum am mai scris și am mai zis, sînt oprit pe stradă, în virtutea credinței că un ins care apare pe micul ecran e un bun al întregului Popor, ca și heleșteele, ca și Imnul național și ca și W.C.-urile publice – de cîte cineva care posedă o Opiniune despre situațiunea țării și pleznește s-o spună cuiva. Respectivul, căruia de regulă îi pute gura, deoarece nu se spală pe dinți, mă prinde de un nasture și în timp ce mi-l torturează prin răsucire neîntreruptă, îmi declamă teoria sa despre biata noastră țară, bogată și cinstită,  exploatată crunt de străini, care rîvnesc de veacuri la fecioria patriei noastre dragi și care au reușit să i-o fure acum, cînd la cîrmă se află trădătorii de țară.

Nimic nu mă descumpănește mai mult decît astfel de teorii despre țara noastră.

Regăsesc în ele, ca la analiza excrementelor unui bolnav de stomac, bucăți întregi nedigerate din clișeele tembele lansate și susținute în presă și pe la bodegi de naționaliștii care-și pun pamperși tricolori.

Zicerile lui Achim Irimescu se înscriu în categoria asta, a teoriilor semidocte, primitive, de locuitori ai suburbiilor europene, teorii  înflorite  în minți de bibilici fudule.

Chiar zise de un Cocoșilă de bodegă, cele afirmate de ministrul Achim Irimescu ar trebui să ne neliniștească prin conștiința că alături de noi, într-o lume a Internetului, a smartfoanelor, a zborurilor cosmice, trăiesc cetățeni cu astfel de viziuni primitive asupra lumii și vieții.

Achim Irimescu nu e însă un cetățean oarecare, venit de pe șantier, la bodegă, să bea un țoi de alcool falsificat.

E ministru în Guvernul tehnocrat Dacian Cioloș.

E ministru în Guvernul personal al lui Klaus Iohannis, publicitat de Presa Noii Securități drept un Guvern european, primul Guvern cu adevărat european din postdecembrism, instalat la Victoria la presiunea Tinerilor frumoși și liberi bla, bla, bla.

Dar nu numai atît.

Potrivit C.V.-ului, Achim Irimescu a fost timp de un an, pînă în noiembrie 2015, cînd l-au pus ministru, ministru plenipotențiar al României la Bruxelles.

Între decembrie 1998 și mai 2012, Achim Irimescu a făcut parte din Reprezentanța noastră la Bruxelles.

Timp de cinci ani, Achim Irimescu a trăit și muncit nu la Spînzurații din Munte, ci în ditamai sediul Comisiei Europene.

Cinci ani  de stat la Bruxelles n-au reușit să facă din el un european minim.

Vorba aia:

A plecat bou și s-a întors vacă!

N.B. Dacă Dacian Cioloș ar fi premier și nu un muțunache, ar trebui să-i ceară ministrului demisia.

Pentru asta însă, fiind vorba de un Guvern care i s-a dat în plic lui Dacian Cioloș, premierul trebuie să ceară voie de la cei care i l-au vîrît pe gît pe Achim Irimescu:

Cei de la SRI sau cei de la SIE.

La aceștia însă n-ajunge fitecine.

Nu de alta, dar ei sunt adevărații stăpîni ai țării!