“Originea mărţişorului este imposibil de stabilit”, spune şeful secţiei Studii Etnologice din cadrul Muzeului Ţăranului Român (MŢR), dr. Şerban Anghelescu.
Anul trecut, au apărut câteva ştiri conform cărora obiceiul este vechi de 8.000 de ani, informaţii bazate pe obiecte descoperite într-un sit de la Schela Cladovei, în judeţul Mehedinţi. Însă aceste date sunt false. “Între Mărţisor şi cercetările arheologice de la Schela Cladovei nu există nicio legătură”, explică Adina Boroneant, cercetător ştiinţific la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan”.
Menţiuni despre Mărţişor anterioare secolului al XIX-lea nu au fost găsite. Asta nu înseamnă că obiceiul nu exista, ci este posibil ca oamenii să nu fie “interesaţi să menţioneze ceva ce era o banalitate”, crede Anghelescu.
Primele podoabe: monedele
Cum originea rămâne un mister, vom discuta în cele ce urmează despre mărţişoarele din secolul XIX. “Iniţial, Mărţişorul nu avea puterea concentrată în podoabă, în obiectul de artizanat, ci în firul de Mărţişor. Era de o uniformitate care astăzi ar fi săracă. Dacă s-ar renunţa acum la podoabă, ar dispărea o întreagă industrie”, explică Anghelescu. Astfel, la început era purtat doar firul de culoare albă, împletit cu cel roşu.
Potrivit unei cercetări asupra obiceiului, efectuată de poetul George Coşbuc, culorile reprezintă focul şi lumina, fiind un simbol al Soarelui. În sprijinul acestei teorii vine şi obiceiul de a agăţa de firul alb-roşu o monedă (un alt simbol al Soarelui, spune Coşbuc). Anghelescu explică simbolul: „Fetele purtau în jurul gâtului o monedă de aur sau de argint. După ce o purtau un timp, ele cumpărau cu moneda vin roşu şi caş dulce. Se credea că fetele vor rămâne frumoase tot anul: albe la faţă ca brânza şi rumene în obraji ca vinul roşu”. Firul rămas era agăţat într-un pom înflorit.
Mituri: Baba Dochia şi înnoirea vremii

Cele mai multe dintre miturile despre originea Mărţişorului au la bază antiteza iarnă/primăvară (vezi, în prezentarea de mai jos, şi mitul din Republica Moldova).
Una dintre cele mai populare legende este cea care o pune în centrul imaginii pe Baba Dochia. “Ziua Dochiei este pe 1 martie, iar după urmează zilele babei. În legendă, Dochia îşi trimite nora să culeagă iarna fragi, iar Dumnezeu o ajută şi îi dă norei jăratic care, adus acasă, se transformă în fragi. E de constatat că Mărţişorul, ca şi roşul fragilor sau jăraticului pe câmpul alb al zăpezii, aliază cele două culori”, explică Anghelescu.
Între 1 şi 9 martie, fetele (dar deseori şi bărbaţii fac asta) îşi pot alege o babă. Se spune că, aşa cum va fi vremea în ziua babei tale, aşa îţi va fi firea şi sufletul de-a lungul anului. În credinţa populară, intervalul 1-9 martie este cel de înnoire a vremii, când iarna şi primăvara se ciocnesc.
Astfel, continuând povestea Dochiei, bătrâna crede că venirea norei cu fragi înseamnă că vremea frumoasă a venit mai devreme. Aşa că decide să plece cu oile la munte. Totuşi, decide să poarte nouă cojoace. Numai că, la scurt timp după ce pleacă la drum, se pune ploaia, care îngreunează cojoacele babei. Aceasta decide să le lepede şi rămâne în ie. Alte legende arată că Dochia se dezbracă de cojoace din cauza venirii căldurii. Numai că, imediat după ce renunţă la cojoace, se lasă un ger puternic. Dochia îngheaţă, alături de oile sale. Povestea peripeţiilor Dochiei, ca şi firul alb-roşu, semnifică alternanţa.
Mărţişorul alb-negru

Au fost şi mărţişoare în care firul era alb-negru, nu alb-roşu. Aceasta combinaţie reprezintă "Funia anului", formată din fire albe şi negre, ce reprezintă cele 365 de zile ale anului. Funia anului este legătura dintre iarnă şi vară, albul şi negru reprezentând opoziţiile lumină/întuneric, cald/rece, viaţă/moarte.
Albul este simbolul purităţii, al luminii, în timp ce negrul este culoarea originilor, a fertilităţii şi a solului roditor. Albul poate fi Cerul, iar negrul – Pământul.
Câte locuri, atâtea obiceiuri
În Moldova, obiceiul este ca mărţişoarele să fie oferite de fete, iar băieţii să şi le prindă în piept. Alte obiceiuri sunt legate de locul unde este pus şnurul după purtare.
În Transilvania, firul de mărţişor se punea în jurul coarnelor vitelor din gospodărie, sau la uşa grajdului, pentru a întinde protecţia simbolică şi asupra animalelor. În restul ţării, după ce este purtat vreme de 9 zile, mărţişorul este pus într-un pom fructifer. De acolo dispare odată cu trecerea timpului (rupt de vânt), credinţa fiind însă că a fost "furat" de păsările primăverii.
Mărţişoarele în alte state
Bulgarii ataşează şnurului două păpuşi, la macedoneni simbolul este purtat doar de copii, iar mitul moldovenesc spune că roşul este sângele Primăverii. Pentru detalii despre fiecare ţară din listă, apăsaţi pe Bulgaria, Macedonia sau Moldova.
<div class="dipity_embed" style="width:600px"><iframe width="600" height="400" src="http://www.dipity.com/danarsenie/M-r-i-orul-in-alte-ri/?mode=embed&#list" style="border:1px solid #CCC;"></iframe><p style="margin:0;font-family:Arial,sans;font-size:13px;text-align:center"><a href="http://www.dipity.com/danarsenie/M-r-i-orul-in-alte-ri/">Mărţişorul în alte ţări</a> on <a href="http://www.dipity.com/" />Dipity</a>.</p></div>