Astăzi salariul mediu în administrația publică a depășit 1000 de euro. Asta înainte de aprobarea unei noi legi a salarizării, care urmează să producă schimbări semnificative în privința nivelului de salarizare în sectorul bugetar.

Cât de bine va fi, care va fi impactul și dacă România va putea susține aceste creșteri vom vedea.  Faptul că am depășit Polonia la acest capitol spune foarte mult față de politicile pe care le-au ales unii sau alții să le implementeze. Cum vede fiecare viitorul propriei țări. În urmă cu douăzeci de ani, când cele două țări erau la același start, Polonia a ales calea reformelor dure implementate de fostul ministru al finanțelor polonez, Leszek Balcerowicz, a construit o economie puternică și a fost singura țară neafectată de criza economică. Astăzi Polonia este deja o forță economică în Europa și după părerea mea, în câțiva ani, va fi una mondială. Însă la salarii în sistemul public suntem peste ei.

Astăzi doar în România salariul din sectorul bugetar îl întrece pe cel din sectorul privat, iar lucrurile urmează să fie și mai interesante în perioada următoare. Un lucru este cert. PSD, prin creșterile bruște în sistemul public, pune pe masă economia multinaționalelor. Sigur că retorica ipocrită va continua, însă efectul va fi unul direct.Multinaționalele vor prospera în următorii ani în țara noastră, asta datorită politicilor PSD. Presiunea exercitată pe intreprinderile mici și medii va fi uriașă. Micul intreprinzător va fi primul care va resimți acest lucru. Un hipermarket nu are această problemă fiindcă ei pot sălta salariile la o mie de euro de mâine, dar nu o fac pentru că nu e necesar. O creștere salarială pentru un supermarket dintr-un mare oraș nu e o problemă pentru ei. Raportat la nivelul vânzărilor suma alocată unor creșteri cu 50% de exemplu, este mică. De cealaltă parte, o mică intreprindere locală cu profil de prestări servicii în construcții ar trebui să renoveze un apartament cu peste 10 000 de euro în noua realitate. Lucrând legal, doar salariul și contribuțiile pentru un inginer se ridică la cel puțin 2000 de euro. Fără acest salariu el se va angaja la Primărie sau la o multinațională.

 Nu toți investitorii străini își deschid afaceri la noi sau și le mențin doar pentru că pot da salarii mici, ci mai ales pentru că România este o piață de desfacere. Magazinele Kaufland din România vând dublu decât cele din Polonia, lucru care din nou spune foarte mult despre ce se întâmplă într-o parte și alta. Acolo zilnic firmele autohtone se dezvoltă într-un ritm accelerat. La noi, supermarketurile se extind deja în orășelele mici și chiar în comune pentru că există consum mare, iar micii investitori nu au forță financiară pentru a ocupa aceste spații economice. După anunțatele măriri salariale, multinaționalele se vor dezvolta și mai mult.

Legătura de prietenie între PSD și unele multinaționale e consolidată demult.

Sigur că discursul public este cu totul altul. Dragnea s-a autointitulat dușmanul multinaționalelor dar el continuă politica de sprijinire a acestora așa cum a procedat Năstase și Ponta. Unul le-a pus pe masă marile intreprinderi, iar celălalt i-a umplut de bani cu subvenții și fonduri nerambursabile de la stat. Cifra de afaceri a multinaționalelor din țara noastră va exploda. Nu ar fi o mare problemă însă totul se face pe fondul loviturilor primite de micii investitori, care merg la bănci și cu mare greutate iau câteva zeci de mii de euro pentru propria afacere. Micii noștri investitori nu pot investi pentru că nu au bani. În felul acesta consumul este preluat de marile intreprinderi, care au la dispoziție milioane de euro în orice moment pentru a ocupa o piață. Pe lângă asta, forța de negociere pentru achiziționarea de produse, cu producătorii autohtoni, este foarte mare și astfel își obțin cele mai bune prețuri. Tot lanțul economic îi avantajează.

Guvernările trebuie să pregătească o economie care, pe cât posibil să nu depindă de nimeni și nimic.

Un alt aspect foarte important și de care autoritățile nu vorbesc, este proasta gestionare a fondurilor europene pe anumite sectoare. Astăzi mulți producători beneficiază de  sprijin în sectorul agricol, însă producătorii nu pot avea rezultate bune fiindcă sprijinul nu vizează procesarea și depozitarea produselor decât într-o formă greu accesibilă. Nu întâmplător România e un mare importator de produse agroalimentare. Și aici politica guvernamentală favorizează marile companii, multinaționalele, care desfac mult și desfac produsele lor în dauna celor românești, fiindcă lipsa spațiilor de depozitare fac ca prodcția autohtonă să aibă o durată de viață scurtă, iar în perioadele respective e surplus de produse ieftine. După trecerea perioadei de vârf se revine la import și la creșterea prețurilor.

Totul este în dezavantajul României.

 Ce război să ducă Dragnea cu ei? Primarii PSD sunt dependenți de stat și multinaționale. Astăzi multe orașe depind în proporție de 100% de marii investitori, care au înființat companii în România. Avem județe ca Argeș sau Gorj unde  PSD conduce dintotdeauna, iar  economia județului depinde de un singur investitor străin. Avem de asemenea  orașe de dimensiuni medii ca Zalău, care, fără investitorii străini dau faliment pe loc. O să fiu întrebat de ce nu au dat înainte faliment? Pentru că atunci cheltuielile cu materiale, servicii și salarii erau de milioane de euro, iar astăzi sunt de zeci de milioane de euro. Chiar dacă aceste firme nu raportează întotdeauna profit, ele contribuie foarte mult prin impozitele pe salarii, impozitele și taxele locale. Investițiile străine au ajutat mult la modernizarea țării dar este și un preț pe care-l plătim pentru asta.

În loc de plânsete, populism și denigrare de fațadă a altora ar trebui produse măsuri bune. Cine se opune să avem mici ateliere de tâmplărie în mediul rural sau depozite de legume-fructe pentru fermieri? Opoziția, multinaționalele, tinerii din sate? Există un singur răspuns și acela este legat de neștiință și ignoranță. În rest, discuții.