Crucișătorul Admiral Kutuzov din Marea Neagră. Mare și degeaba. Reporter de Cursă Lungă

Crucișătorul Admiral Kutuzov din Marea Neagră. Mare și degeaba. Reporter de Cursă Lungă

Uriașul bastiment a fost lansat la apă în februarie 1951, în portul Nikolayev, de lângă Odesa, și a intrat în serviciu abia în 1954. Acum e o ruină

Cu toate că este perfect inutilizabil, crucișătorul de 16.000 de tone Admiral Kutuzov este de departe cea mai mare navă de luptă care plutește în Marea Neagră. După cel de-al II-lea Război Mondial sovieticii au încput să-și întărească flota învechită. Printre primele proiecte a fost așa numita „Sverdlov Class” – inițial Chapayev, botezată după numele primului crucișător din această serie. Imițial au fost prevăzute 30 de astfel de nave, dar după moartea lui Stalin din 1953 comanda a fost redusă la 21 și au fost finalizate doar 14, iar singurul care n-a ajuns la fier vechi până în prezent este Admiral Kutuzov.

Caracteristici

L-am vizitat la Novorossiysk, cu ocazia Regatelor Mării Negre din 2014 și 2016. Este cu adevărat impresionant, dar total nefolositor.

Ne puteți urmări și pe Google News

Cu o lungime de 210 metri, o lățime de 22 metri, o „călcătură” pe apă de șapte metri și cu cele 12 tunuri ale sale de 150 de mm, în turelă triplă și alte 12 de 100 mm arată ca un coșmar pentru orice navă inamică. Blindajul bastimentului este de 10 centimetri și este prevăzut să atingă o viteză de 32,5 noduri – un nod =o  milă marină pe oră, o milă = 1852 metri. Are o autonomie de 9.000 de mile marine, sufficient să ajungă din Novorossiysk până în Australia.

Familia sa și destinul jalnic

Crucișătoarele din clasa sa au fost folosite ca nave de protecție pentru cargourile care transportau arme nucleare către Cuba în timpul celebrei „Crize a Rachetelor” din 1962. Ultimul crucișător din această clasă, „Vladivostock”, construit la Sereodvinsk, a intrat în serviciu în 1955 și a navigat doar cinci ani. Că s-a cam stricat.

Admiral Kutuzov este, din 2001, navă muzeu la Novorosiyssk, port rusesc la Marea Neagră, după ce a fost scos din serviciu cu un an înainte. N-a apucat să tragă o singură salvă de tun într-un conflict real, ci doar în exerciții navale.

El poate fi vizitat, pentru câteva ruble, dar numai pe punte, accesul în interior fiind restricționat. Arată bine când îl vezi de pe cheu, dar dacă ai urcat pe puntea sa te ia jalea. Este o veritabilă ruină, o relicvă a ceea ce a însemnat cândva puterea maritimo-militară sovietică. Merită văzut.