Sunt patroni care profită din plin de această perioadă pentru a avea mai puţine cheltuieli sau pentru a ascunde incapacităţi ale managementului.
Cu jumătate de an în urmă, România se confrunta cu un deficit major de forţă de muncă, iar angajatorii se vedeau nevoiţi să accepte cererile salariale uneori exorbitante ale proaspeţilor absolvenţi de facultate. Târgurile de joburi erau pline cu oferte tentante de muncă. Cu toate acestea, chiar şi tinerii fără experienţă se „vindeau“ foarte greu. Acum, la doar câteva luni distanţă, zeci de firme au făcut concedieri masive, au micşorat salariile, promovările sunt aproape inexistente, şi inclusiv profesioniştii îşi simt jobul în pericol. Ce a dus la această schimbare? Majoritatea managerilor susţin că de vină este criza financiară mondială care a afectat destul de rău şi piaţa muncii din România. Însă sunt şi specialişti în domeniu care sunt convinşi că patronii profită din plin de această criză pentru a-şi reduce costurile sau pentru a ascunde probleme grave ale conducerii. „Companiile manifestă o prevedere exagerată“
Mihaela Stroe, general manager al companiei Acta Nonverbal, este de părere că în România nu este o criza reală, ci una indusă. „Nouă, românilor, ne place să ne văităm şi să ne dăm cu capul de pereţi, şi asta o facem înainte să intrăm într-un colaps ca să ne plângem şi mai mult de milă după aceea“, crede Mihaela Stroe.
Şi Alina Negrea, consultant al companiei Advice Human Resources, din Capitală, spune că, în opinia ei, criza afectează mai mult la nivel psihologic, iar companiile manifestă o prevedere exagerată. Specialista susţine că unii angajatori se folosesc de această criza ca de un pretext pentru a-şi reduce costurile, mai mult ca de obicei, iar altele pentru a elimina personalul neperformant sau a restructura complet posturile inutile. Un instrument neortodox, însă justificabil în context
„Ca angajator, criza e un prilej de a «face curăţenie» acolo unde compania consideră că este cazul. Este un fapt cunoscut că a concedia un angajat este dificil procedural şi riscant de multe ori pentru angajator, dacă nu există o abatere gravă, care să afecteze resursele companiei. În acest caz, reducerea salariului poate fi o strategie prin care angajatorul determină persoana să părăsească compania din proprie iniţiativă. Nu este o metodă nouă, e un instrument «neortodox», însă în contextul actual poate părea mai justificabil decât în alte contexte economice“, afirmă Alina Negrea.
Nici promovările nu se mai fac şi pentru că ar trebui însoţite de modificări în plus la pachetul salarial sau de beneficii, iar preocuparea principală a angajatorilor este reducerea costurilor.
Criza nu înseamnă că un top performer va fi mai puţin bun în ceea ce face sau că rezultatele sale sunt mai puţin excepţionale din cauza climatului general de criză. Însă angajatorii cred că în plină criză şi angajaţii foarte buni se vor resemna şi nu-şi vor căuta un alt loc de muncă, chiar dacă nu vor mai fi promovaţi.
„Cei care au crescut haotic se vor pierde“ „Mulţi angajatori profită de contextul crizei pentru a da afară oameni care au fost alături de ei de peste zece ani, nu mai erau foarte folositori firmei, dar în alte condiţii nu le-ar fi putut zice să plece, neavând un motiv concret, taie salariile angajaţilor doar-doar oamenii vor accepta să fie şi mai jecmăniţi decât au fost până acum pe motivul crizei. Însă nu se gândesc sau nu vor să accepte că dacă au probleme, acestea se datorează, de fapt, prostului managemenet pe care l-au adoptat şi practic şi-au făcut-o cu mâna lor“, este de părere Mihaela Stroe. Specialista mai spune că, şi dacă această criza va pătrunde puternic în România, poate fi privită şi ca un lucru pozitiv. „Acele companii care au o cultură organizaţională solidă vor merge înainte. Celelalte care au crescut haotic fără stabilitate şi oameni de valoare se vor pierde în neant“, conchide Mihaela Stroe. EXPLICAŢIILE UNUI ANGAJATOR Salariile erau umflate, acum sunt reale
Patronul unei companii din Iaşi, Valentin S., spune că, deşi afacerea îi merge destul de bine în această perioadă, şi el le-a micşorat salariile angajaţilor săi şi a renunţat la o parte din beneficiile non-materiale. „Asta pentru că, înainte de a se auzi în România de criză, nu numai că eram nevoit să alerg după oameni, trebuia să accept şi cererea lor salarială. Veneau tineri la interviu care nu mai lucraseră niciodată în viaţa lor şi efectiv nu acceptau să lucreze sub 600-700 de euro, acum jumătate de an. Într-un fel, am ajuns la salariile reale pentru ceea ce fac“, consideră patronul. El mai spune că a putut renunţa şi la promovări, care înainte erau lunar. „Tot timpul trebuia să-ţi motivezi angajatul, să nu cumva să se simtă neglijat, că-şi făcea bagajele şi pleca“, conchide Valentin.
Recomandările noastre
