El a fost copilul pe care Mântuitorul l-a luat în brațe când a spus: „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este împărăția cerurilor”.

Sfântul Ignatie a fost urmaș direct al apostolilor, fiind al treilea Episcop al Antiohiei, pus de Sfinții Apostoli, după moartea lui Evod.

A fost ucenic al Sfântului Apostol Petru și, împreună cu Sfântul Policarp, episcop de Smirna, ucenic al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că în timpul celor 40 de ani cât a păstorit acolo s-a dovedit un adevărat părinte al antiohienilor. În timpul persecuției lui Domițian (81-96), Sfântul Ignatie i-a încurajat cu sfaturi și rugăciuni.

Împăratul Traian se afla în culmea gloriei sale, căci în anul 106 cucerise Dacia Traiană, una din cele mai bogate țări din Europa.

Serbările și bucuria cuceririi ținuseră 123 de zile. În amfiteatrul din Roma muriseră 10 000 de gladiatori și 11 000 de animale sălbatice, iar populația fusese scutită de dări.

În anul 107, Traian a pornit la luptă împotriva parților. Împăratul Traian vroia să instaleze liniștea la hotarul cel mai îndepărtat al răsăritului.

În drumul său s-a oprit în Antiohia, fosta capitală a regilor Seleucizi, locul de petrecere al romanilor bogați, oraș care timp de 600 de ani a purtat numele de „Regina Orientului”, dat de Pliniu.

Păgânii i-au spus împăratului Traian că Ignatie este creștin și că cinstește pe Hristos cel osândit de Pilat. Împăratul i-a cerut să jertfească zeilor, însă Episcopul Ignatie a refuzat, fapt pentru care a fost trimis la Roma pentru a fi dat la fiare în circ.

Sfântul Ignatie a plecat din Antiohia sub paza a zece soldați, însoțit de diaconul Filon și de Agatopod. În drumul său până la Roma, Sfântul Ignatie a îndemnat pretutindeni mulțimea credincioșilor să asculte episcopii și preoții lor și să nu creadă învățăturile eretice.

În cele din urmă Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie a primit cununa muceniciei fiind aruncat în mijlocul animalelor sălbatice din circul roman.