A ajuns în Danemarca. Mai întâi singură, fără copil. Apoi, de unde plecase la mai bine, s-a trezit năpădită de nenorociri. Mamă a doi băieţi, s-a trezit fără nici unul. Acum s-au făcut deja 20 de ani de când a părăsit România. Este tot în Danemarca, sperând să fie ajutată de autorităţile române să-şi ia înapoi copilul smuls de lângă ea de autorităţile daneze.

Când moare un copil

Ajunsă în Danemarca, Hermina Gheorghe s-a pus pe muncă, decisă să îşi schimbe viaţa. Nu conta cât de greu era. A lucrat ca ospătăriţă, ca femeie la întreţinere şi orice altceva ce aducea un venit. După doi ani de zile, şi-a adus lângă ea şi copilul din România. Se şi căsătorise cu un danez. În sfârşit, viaţa i se luminase.

Apoi a venit lovitura năpraznică. Pe când avea 14 ani, băieţelul Herminei a fost diagnosticat cu leucemie. S-au chinuit împreună mai bine de un an şi jumătate. Până la urmă boala a învins. Pe 21 decembrie 2008, băiatul a fost deconectat de la aparate şi s-a stins. Hermina nu mai avea nici suportul soţului, care între timp decedase şi el.

Durerea care a lovit-o ca un tren în plină viteză, a trimis-o într-o depresie grea. Firesc, pentru o mamă care pierde tot. Dar mai ales îşi pierde copilul. Lumea era mai rea acum. Şi nu-şi putea deloc explica cum de un copil de numai 14 ani putuse să păţească aşa ceva. Şi tocmai copilul ei.

Nu s-a întors acasă, în Dolj. A rămas să muncească în continuare în Danemarca. Acolo îşi îngropase micuţul şi sufletul ei se afla acolo. Dar nu şi-a schimbat cetăţenia. „Nu mi-am dorit niciodată să-mi schimb cetăţenia. Sunt româncă şi atât” –  ne-a spus Hermina Gheorghe.

După doi ani de zile, a decis să ia viaţa de la capăt. S-a recăsătorit. De fapt, soţul ei era tot un român, pe care ea l-a adus în Danemarca. Şi viaţa părea că îşi reia cursul firesc, iar Hermina renaşte din durerea care o doborâse. A rămas din nou gravidă.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE