Miercuri, 28 ianuarie 2015, partidele au urcat Dealul Cotrocenilor convocate de Klaus Iohannis la o nouă partidă de consultări, la fel de eficientă ca și o partidă de sex pe Facebook. De ce le-a convocat Prea Mult Alesul aflăm, ca de obicei, dintr-un text scris de alții pe Facebookul lui Klaus Johannis, printre însemnări ale doamnei privind coafeza preferată și meditații ale domnului dacă nu cumva ar trebui să-și lase mustață:

„Ziua de astăzi va fi dedicată consultărilor referitoare la prioritățile legislative din următoarea sesiune parlamentară, ocazie cu care partidele și formațiunile politice din Parlamentul României vor fi prezente la Palatul Cotroceni. Acest demers reprezintă începutul reformării instituțiilor publice ale României. Astfel, trecem la o nouă etapă a dezbaterii, identificării și aplicării soluțiilor, care vizează atingerea obiectivelor propuse pentru o construcție durabilă a democrației românești.”

Deși pentru descifrarea acestui text insipid ar trebui un topor, singurul care poate despica limbajul de lemn al Celui Prea Mult Ales, vom încerca să răspundem la întrebarea Ce-a vrut să zică facebook-istul?

Ajutîndu-ne cu alte vorbe și fapte.

Din start, pentru a răspunde curiozității celor care citesc textele mele înainte de a mă înjura, simt nevoia să declar că potrivit însemnărilor de pe Facebook Klaus Iohannis a convocat partidele la Cotroceni în ipostaza de moderator al unui talk-show în care rolul moderatorului e de a nu spune nimic surîzînd giocondist.

Inițiativa a presupus o realitate posibilă doar în capul Prea Mult Alesului.

Amețite, ca niște puicuțe la vederea cocoșului cucurigist, de Înaltele Tăceri ale Președintelui, partidele vor ajunge la pupături mai ceva ca-n Piața lui Caragiale.

Victor Ponta o va țuca pe Alina Gorghiu pe amîndoi obrăjorii, fără a-i aburi ochelarii, iar Gabriel Oprea va încinge un ceardaș cu Kelemen Hunor în numele interesului național.

După care, întoarse acasă, partidele se vor lăsa de furat și se vor apuca de lucru spre binele patriei, așa cum le-a cerut surîsul Președintelui Imperator.

Înainte, cred, de campania electorală, cînd Cel care va deveni Prea Mult Alesul, Klaus Iohannis, reușise să ne mormăie ceva inteligibil, am avertizat, pe cristoiublog.ro, că alesul SRI își propunea să fie, ca Președinte, un Moderator, sau, ca să zic în termeni juridici, un Împăciuitor.

Pe vremuri, dacă voiai să divorțezi, trebuia să treci neapărat printr-o fază care se numea Camera de împăciuire. O juristă, de obicei divorțată, după ce bărbatu-său îi învinețise ochiul, își îndeplinea datoria pentru care primea salariu:

Să-i convingă pe cei doi să se împace, ba mai mult, să și-o pună acolo în birou, dați gata de vorbele ei despre armonia familială cerută de Codul Eticii și Echității Socialiste.

Rare erau însă cazurile cînd cei doi nu mergeau mai departe, la divorțul din sala de judecată.

De ce?

Pentru că doi oameni care au decis să divorțeze renunță doar dacă au interes s-o facă și nu pentru că un altul le zice glu-glu-gisme despre relația de cuplu.

Acest adevăr al vieții e valabil și în politică, fie ea mare sau mică.

Înțelegerile dintre marile puteri nu depind de mediatori, ci de interesul de a se ajunge la o înțelegere.

Pe plan politic intern, înțelegerile depind de un interes comun al dușmanilor politici și nu de vorbele goale spuse de un altul.

Convins de acest adevăr, notam atunci, pe 15 august 2014, pe cristoiublog.ro:

”La proclamarea sa drept Candidat al Marelui Partid, Klaus Iohannis şi-a prezentat Programul de viitor șef de stat. Printre angajamentele luate a fost şi acela de a fi un preşedinte care să nu provoace scandal. Dacă nu vrea să provoace scandal, atunci ce vrea să facă la Cotroceni Klaus Iohannis? Cum ce? Să organizeze dezbateri:

„Cred că în următorii zece ani preşedintele are datoria de a se implica, de a construi dezbateri, consens în jurul temelor mari. (…)”

La cine am mai auzit eu chestia asta cu dezbaterea și consensul? Cum la cine? La Ion Iliescu! În cel de-al doilea mandat, Ion Iliescu a organizat dezbateri depre sinergia faptelor, a ținut discursuri despre consens în jurul temelor mari.

Știți ce s-a petrecut în mandatul de dezbateri și chemări la consens al lui Ion Iliescu? Corupția a pus stăpînire pe România. Dacă mai dura mandatul lui Ion Iliescu, ajungeau să fie corupți nu numai sugarii din leagăn, dar și iepurii din pădure. Corupția a pătruns pînă la fibra națională. Ne vor trebui decenii de război pe viață și pe moarte pentru a eradica acest flagel care afectează însăși ființa poporului român.

Așadar, Klaus Iohannis vrea să fie un al doilea Iliescu la Cotroceni.

Să organizeze dezbateri, să cheme la consens toate forțele din țară, inclusiv pe Corupți, în jurul temelor mari.

Și-n tot acest timp, Victor Ponta, urmașul lui Adrian Năstase la șefia penalilor din România, va relua cu brio Proiectul PSD de corupere a tot ce mișcă în țara asta. (…)

În discurs, Klaus Iohannis a stabilit drept priorități ale sale, dacă ajunge preşedinte, păstrarea opțiunii pro-occidentale a României şi apărarea statului de drept.

Pot fi îndeplinite aceste angajamente fără a provoca scandaluri în România acestor ani? Fireşte că nu. Mandatul lui Traian Băsescu a fost plin de scandaluri. Şi nu numai pentru că aşa e firea lui Traian Băsescu, dar şi pentru că Traian Băsescu a avut un Proiect: Saltul României de la Domnia Legii PSD-iste la Domnia Legii pur şi simplu.

Cine crede că transpunerea unui asemenea Proiect în viață se poate petrece în linişte, fără scandal, e sau idiot sau Klaus Iohannis.

Domnia Legii contrazice interesele crîncene ale Penalilor. Aşa cum s-a văzut în cazul lui Dan Voiculescu, acest Pablo Escobar al cartelului Drogurilor mediatice, Penalii pornesc o bătălie cumplită împotriva celor care le dă peste labele păroase, să nu mai fure. Au bani, au slugi în presă, în politică, în administrație, în Justiție chiar, după cum s-a văzut în cazul nenorocitului de judecător Mustață, devenit Eroul Antenelor.

Președintele are două soluții în fața acestei situații:

Se angajează cu întreaga sa personalitate în bătălie sau organizează dezbateri despre marile teme naționale, luînd locul președintelui Academiei, care nu va avea timp de așa ceva, deoarece și el se va apuca de furat.

Realitatea Parlamentară ne arată că după prezidențiale, chiar dacă va cîștiga Klaus Iohannis, raportul de forțe în Parlament nu se va schimba.

În aceste condiții, președintele se va confrunta cu un premier PSD-ist. Indiferent cineva va fi premier PSD-ist (o știm din experiența Victor Ponta), va avea drept Proiect de țară Înflorirea corupției.

Ce va face Klaus Iohannis cînd premierul PSD-ist îi va trimite la promulgare o Lege favorabilă Penalilor? O va respinge, provocînd în chip inevitabil scandal? Sau o va promulga, de dragul liniștii iliesciene, și va organiza apoi dezbateri cu toate forțele pentru a ajunge la consens?

Să fim serioși! În România neașezată – vorba lui Caragiale – un președinte nu va provoca scandal numai dacă e mort.

Sau dacă se numește Klaus Iohannis.”

Mi-am permis să mă autocitez nu pentru că aș fi amorezat de vorbele mele, ci pentru a dovedi, folosind un text din perioada lansării lui Klaus Iohannis în cursa pentru Cotroceni, că înțelegerea Președinției ca organizatoare de talk-swouri în Vîrf de Deal e punctul principal de program și singurul din păcate al candidatului ACL. Cu acest punct, susținut pînă la primul tur, Klaus Iohannis a obținut cu 10 la sută mai puțin decît Victor Ponta. Pentru a cîștiga, între cele două tururi, a renunțat la acest punct de program și și-a asumat ipsotaza președintelui jucător:

A susținut că ajuns la Cotroceni va pedepsi pe cei care au organizat balamucul de la vot, că-l va debarca pe Victor Ponta.

Au trecut cinci luni de la observațiile mele.

Klaus Iohannis a ajuns președinte.

Repet, nu cu Programul Președinției Moderatoare, ci cu Programul Președinției care se implică.

A îndeplinit ceva din macovicismele dinaintea celui de-al doilea tur?

N-a îndeplinit nici unul.

A purces la concretizarea Programului de moderator, cel cu care a luat bătaie în primul tur.

Așa cum era de așteptat, partidele au folosit momentul pentru a-și face campanie electorală. Fiecare partid, în frunte cu PSD, și-a prezentat poziția atît înainte de consultări, cît și după consultări.

Fiecare partid și-a dat pe față interesele.

PSD – interesul de a arăta că s-a modernizat schimbîndu-și pălăria.

PNL – interesul de a veni la putere.

UNPR – interesul de a arăta că e loial interesului național.

PPDD – interesul lui Dan Diaconescu de a învia din morți OTV.

După consultări, în Declarația de presă, Klaus Iohannis a zis:

„În fine, în urma discuţiilor au rezultat mai multe concluzii comune, lucru care ne arată că sîntem pe drumul cel bun.”

A urmat prezentarea elementelor comune desprinse din pozițiile partidelor în chestiunea ridicării imunității.

Doar atît.

Tragerea de concluzii de moderator nici măcar al unui talk show, ci al unei dezbateri la Academia Română despre culoarea frunzei la debutul toamnei.

Era nevoie de atîta tămbălău pentru ca românii să afle aceste concluzii?

Nici vorbă.

Pozițiile partidelor  le știam și fără consultările de la Cotroceni.

Marea problemă în chestiunea reformei electorale n-o reprezintă faptul că nu se știu punctele comune, ci faptul că partidele n-au fost constrînse de viață să ajungă la o înțelegere de transfomare în lege a acestor puncte comune.

Ideal ar fi fost ca partidele să intre cu punctele lor de vedere și să iasă, convinse de Klaus Iohannis, cu punctele de vedere ale președintelui.

Pentru asta ar fi trebuit ca Președintele să aibă și el punctele sale de vedere, măcar din perspectiva electoratului care l-au ajutat să suie Dealul împingîndu-l cu buletinul de vot pe post de umăr. 

Ceea ce a făcut Klaus Iohannis făcea mult mai bine un moderator tv, unul de la Digi tv, unde se poartă obiectivitatea.

Și, evident, fără bani de la Buget!