Construcția din România, veche de un mileniu, care a devenit catedrala subterană a luminii

Construcția din România, veche de un mileniu, care a devenit catedrala subterană a luminiiSalina Turda. Sursa: arhiva EVZ

În inima Transilvaniei, Salina Turda a trecut de la o veche mină medievală de sare la una dintre cele mai spectaculoase atracții subterane din lume. Un loc unde istoria, știința și legenda se întâlnesc, iar localnicii spun că spiritele minerilor continuă să vegheze tăcerea adâncurilor.

Salina Turda este o mină veche de un mileniu

Puține locuri din România îmbină atât de intens trecutul și modernitatea precum Salina Turda, situată în apropierea orașului Cluj-Napoca. Primele documente care atestă existența minei datează din 1075, însă exploatarea sistematică a sării a început în secolul al XIII-lea, în perioada regatului maghiar.

De-a lungul Evului Mediu, sarea de la Turda era considerată „aurul alb” al Transilvaniei. A fost una dintre cele mai importante resurse economice ale regiunii, iar zeci de mii de tone au fost extrase manual, bloc cu bloc, de mineri care coborau zilnic zeci de metri în subteran, prin scări de lemn alunecoase și galerii luminate doar de torțe.

Salina Turda, de la exploatare la tăcere

Exploatarea sării la Turda a continuat până în anul 1932, când activitatea a fost oprită, iar mina a fost închisă. După aceea, galeriile au fost folosite, pe rând, ca depozit de brânzeturi și adăpost antiaerian în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În anii ’90, autoritățile locale au decis să readucă la viață această comoară subterană, însă nu ca exploatare minieră, ci ca spațiu turistic și cultural unic în lume. Începând cu 2008, proiectul de reabilitare a fost cofinanțat din fonduri europene, transformând mina într-o veritabilă „catedrală a luminii”.

Salina Turda, filmată de vloggerul MrBeast

Salina Turda, filmată de vloggerul MrBeast. Sursă foto: captură video youtube/MrBeast

Catedrala de sare a Transilvaniei

Astăzi, Salina Turda este considerată una dintre cele mai impresionante destinații turistice din Europa. Turiștii coboară printr-un labirint de galerii care se deschid în spații uriașe, cu bolți înalte de peste 100 de metri.

Sala Terezia, cea mai spectaculoasă, adăpostește un lac subteran cu o adâncime de 8 metri, pe care vizitatorii pot face plimbări cu barca. Deasupra apei plutesc lumini reci, iar oglinda lacului reflectă pereții striați de sare, creând un efect aproape mistic.

În Sala Rudolf, o roată panoramică imensă oferă o perspectivă de ansamblu asupra cavernei, în timp ce lifturile din sticlă urcă și coboară vizitatorii printre stalactitele de sare. În adâncuri se află și un teren de minigolf, o pistă de bowling și un amfiteatru pentru concerte, totul scăldat într-o lumină difuză, ireală.

Locul unde știința și legenda se întâlnesc

Pe lângă valoarea turistică, Salina Turda are și o componentă medicală recunoscută. Aerul din interior, bogat în aerosoli salini, este folosit în tratamente pentru afecțiuni respiratorii și alergii. Temperatura constantă de 10-12°C și umiditatea scăzută creează un microclimat unic.

Dar localnicii privesc mina și dintr-o altă perspectivă — una mai veche și mai tainică. Se spune că, în nopțile liniștite, când vizitatorii pleacă și galeriile rămân goale, se pot auzi pași și ecouri care nu aparțin nimănui.

Legenda spune că spiritele minerilor care au lucrat aici în secolele trecute nu au părăsit niciodată complet locul. Unii povestesc că au simțit curenți reci inexplicabili, alții că au zărit siluete de bărbați acoperiți cu praf alb de sare, dispărând între pereții de cristal.

Unii ghizi locali spun chiar că în anumite galerii s-ar fi descoperit urme vechi de unelte care nu corespund niciunei tehnologii cunoscute din perioada medievală — alimentând ipoteza că sub straturile adânci de sare s-ar ascunde un nivel de civilizație mai vechi decât cel dacic.

Sursa foto: salina turda

O poveste de renaștere românească

Dintr-o mină părăsită, închisă și uitată, Salina Turda a devenit una dintre cele mai vizitate atracții din România, cu peste 700.000 de turiști anual, mulți dintre ei veniți din străinătate.

Proiectul de reabilitare a transformat un spațiu industrial într-un monument al luminii și al memoriei, unde fiecare reflexie pe pereții de sare pare o rugăciune pentru cei care au trudit aici secole la rând.

Ne puteți urmări și pe Google News