Din cuprinsul articolului
Constantin Rădulescu-Motru, filosoful adversar al „sinecuriștilor”. Marele psiholog, filosof a rămas celebru pentru analiza psihologiei poporului român.
Savantul Constantin Rădulescu-Motru poate fi considerat un pionier al analizei sociale a comportamentului angajaților cu slujbe în actul administrației publice.
Constatin Rădulescu-Motru - originea, studiile, ascensiunea
Constantin Rădulescu-Motru s-a născut la Butoiești-Mehedinți la 15 februarie 1868. Bunicul său fusese faimosul Eufrosin Poteca. Mama lui a murit la naștere, iar tatăl s-a recăsătorit. A moștenit de la bunicul matern moșia Butoiești de 150 hectare. A urmat școala primară la Butoiești. Învățătorul Dimitrie Făiniș i-a schimbat numele din Poppescu în Rădulescu fiindcă erau prea mulți copii care se numeau Constantin Popescu.
A urmat gimnaziul la Institutul particular de băieți, „Gustav Arnold” din Craiova. A continuat cu liceul la actualul Colegiu „Carol I” tot la Craiova. La București, a studiat Dreptul, Literele, Filosofia. S-a bucurat de stima profesorului său Titu Maiorescu. Amândoi erau născuți în aceeași zi, 15 februarie.
Finalizează licențele în Drept și Filosofie în anii 1888 și 1889. Pleacă într-o călătorie de studii în state de limbă germană, alături de Titu Maiorescu. În 1890-1893, s-a stabilit în Germania. Acolo a studiat Psihologia devenind doctor în această știință. După ce în școala primară i se schimbase numele inițial de Poppescu în Rădulescu, în 1892, își va adăuga patronimul Motru. Voia să onoreze locul unde bunicul lui a fost egumen de mânăstire-Gura Motrului.
Constantin Rădulescu-Motru - Psihologia poporului român (1937)
Constantin Rădulescu-Motru a lucrat la Biblioteca Fundațiilor Regale în intervalul 1895-1899. A fost încadrat și la Facultatea de Filosofie și Litere, Universitaatea din București din 1893. A fost conferențiar în 1897, profesor univeristar din 1904. Norma sa de bază era la Catedra de Psihologie, Logică și Teoria Cunoștinței.
În 1906, a fost numit Director - Inspector general pentru învăţământul secundar public și particular (liceal) în cadrul Ministerului Instrucțiunii Publice.
În 1918, a fost numit Directorul Teatrului Național din București. În 1923, a fost primit în Academia Română. Principala sa lucrare, „Psihologia poporului român” a apărut în 1937. A fost Președintele Academiei Române în perioada 1938-1941. El a creat definiția psihologiei în România. În plus, a definit senzațiile, ca element primar al psihologiei umane.
Improvizația în cadrul slujbelor de la stat
C.Rădulescu-Motru scria în „Psihologia poporului român”:
„S-au făcut, din „politică“ și din „slujbă“, profesiuni de muncă ușoară, care în scurtă vreme au concurat cu succes pe toate celelalte profesiuni. Politicienilor și slujbașilor le trebuia însă o specialitate. Pe aceasta nu le-o putea impune tradiția statului român, care tocmai se înnoia. Specialitatea trebuia organizată prin imitație după alte state străine. Astfel începe epoca improvizațiilor profesionale. Pentru a-și găsi o întrebuințare și deci o justificare la plata pe care și-o lua din bugetul statului, doritorul de politică și de slujbă trebuia el însuși să-și definească rostul activității. El nu putea să facă aceasta mai bine decât invocând ceea ce se face aiurea. Așa se face în Franța, deci așa trebuie să se facă și în România”.
Tradiția de familie - criteriu de selecție
C.Rădulescu-Motru nota:
„Perseverența la lucru se susține la toate popoarele printr-un singur mijloc. Prin selecția candidaților la profesiune. Selecția s-a operat în trecut prin tradiția de familie. Astăzi ea se operează prin voință, în mod rațional. Unde profesiunile se ocupă fără selecție, avem neperseverență la lucru”.
Cauza „neperseverenței” la „stat”: „improvizația”
Constantin Rădulescu-Motru nota:
„La noi, acesta a fost cazul. Cele mai râvnite profesiuni, slujbele de stat, s-au ocupat fără selecție, pentru motivul că ele, în cea mai mare parte, erau improvizații sugerate de ceea ce se făcea aiurea în Europa. Improvizațiile au trebuit să sufere apoi corectări, adică improvizații au trebuit să schimbe din ocupații. Cum slujbele la stat erau cele mai dorite dintre profesiuni, este ușor de înțeles pentru ce neperseverența s-a lățit în munca românească”
Constantin Rădulescu-Motru a murit la 6 martie 1957 la București.
