Când vine vorba de războiul din Ucraina, singurul lucru care este sigur în acest moment este că luptele și distrugerea vor continua, scrie Condoleezza Rice într-un editorial publicat de Washington Post. Ea spune că SUA și aliații ei trebuie să-și amintească lecțiile din 1914, 1941 și 2001, că agresiunea neprovocată și atacurile asupra statului de drept și ordinii internaționale nu pot fi ignorate, pentru că duc, până la urmă, la război direct contra Americii.

Vladimir Putin rămâne pe deplin hotărât să aducă toată Ucraina sub controlul Rusiei sau, în caz contrar, să o distrugă ca țară viabilă. El crede că destinul său istoric - misiunea sa mesianică - este de a restabili Imperiul Rus și, așa cum a observat Zbigniew Brzezinski cu ani în urmă, nu poate exista Imperiu Rus fără Ucraina.

Amândoi am avut de-a face cu Putin de mai multe ori și suntem convinși că el crede că timpul este de partea lui: că îi poate uza pe ucraineni și că unitatea și sprijinul SUA și european pentru Ucraina se vor eroda și se vor fractura în cele din urmă. Cu siguranță, economia și oamenii din Rusia vor avea de suferit pe măsură ce războiul continuă, dar rușii au rezistat în situații cu mult mai rele.

Pentru Putin, înfrângerea nu este o opțiune. El nu poate ceda Ucrainei cele patru provincii estice pe care le-a declarat parte a Rusiei. Dacă nu poate avea succes militar în acest an, el trebuie să păstreze controlul asupra pozițiilor din estul și sudul Ucrainei, care oferă viitoare puncte de plecare pentru ofensive reînnoite, care să cuprindă restul coastei ucrainene a Mării Negre, ca astfel să controleze întreaga regiune Donbas și apoi să se deplaseze spre vest.

Opt ani au despărțit ocuparea Crimeei de către Rusia și invazia Ucrainei în urmă cu aproape un an. Putin va avea răbdare pentru a-și împlini ceea ce consideră a fi destinul său.

Între timp, deși răspunsul Ucrainei la invazie a fost eroic și armata sa a avut rezultate strălucitoare, economia țării este în dezordine, milioane de oameni au fugit, infrastructura țării este distrusă și o mare parte din bogăția sa minerală, capacitatea industrială și din terenurile agricole sunt sub control rusesc.

Capacitatea militară și economia Ucrainei depind acum aproape în întregime de liniile de aprovizionare din Vest - în primul rând, din Statele Unite. În absența unei noi spargeri a fronntului sau a unui succes ucrainean major contra forțelor ruse, presiunile occidentale asupra Ucrainei pentru a negocia un încetare a focului vor crește pe măsură ce vor trece lunile de impas militar.

În circumstanțele actuale, orice încetare a focului negociată ar lăsa forțele ruse într-o poziție puternică pentru a-și relua invazia ori de câte ori vor fi pregătite. Iar așa ceva este inacceptabil.

Singura modalitate de a evita un astfel de scenariu este ca Statele Unite și aliații săi să ofere de urgență Ucrainei o creștere dramatică a proviziilor și a capacităților militare - suficiente pentru a descuraja o ofensivă rusă reînnoită și pentru a permite Ucrainei să respingă forțele ruse din est și sud.

Congresul a oferit suficienți bani pentru a plăti o astfel de întărire. Ceea ce lipsește acum sunt deciziile Statelor Unite și ale aliaților săi de a oferi ucrainenilor echipamentul militar suplimentar de care au nevoie - mai ales, tancuri și blindate.

Acordul de joi cu SUA, de a furniza vehicule de luptă Bradley, este lăudabil, doar că trebuia să se facă mai demult. Pentru că există provocări logistice serioase asociate cu trimiterea tancurilor grele americane Abrams, Germania și alți aliați ar trebui să satisfacă această nevoie. De asemenea, membrii NATO ar trebui să ofere ucrainenilor rachete cu rază mai lungă de acțiune, drone avansate, stocuri semnificative de muniție (inclusiv obuze de artilerie), mai multe capacități de recunoaștere și supraveghere și alte echipamente.

Aceste capabilități sunt necesare în săptămâni, nu în luni.

Din ce în ce mai mult, membrii Congresului și alții din opinia publică americană se întreabă: „De ce ar trebui să ne pese? Aceasta nu este lupta noastră”.

Dar Statele Unite au învățat din experiență - în 1914, 1941 și 2001 - că agresiunea neprovocată și atacurile asupra statului de drept și ordinii internaționale nu pot fi ignorate. În cele din urmă, securitatea noastră a fost amenințată și am fost atrași în conflict.

De data aceasta, economiile lumii - inclusiv ale noastre - văd deja impactul inflaționist și încetinirea creșterii economice cauzate de agresiunea lui Putin. Este mai bine să-l oprești acum, înainte să se ceară mai mult de la Statele Unite și NATO în ansamblu. Avem un partener hotărât în ​​Ucraina, care este dispus să suporte consecințele războiului, astfel încât să nu fim nevoiți să facem acest lucru noi înșine în viitor.

Discursul președintelui Volodimir Zelenski în fața Congresului luna trecută ne-a reamintit de pledoaria lui Winston Churchill din februarie 1941: „Dă-ne uneltele și noi vom termina treaba”.

Suntem de acord cu hotărârea administrației Biden de a evita confruntarea directă cu Rusia. Cu toate acestea, un Putin încurajat s-ar putea să nu ne ofere această alegere. Modul de a evita confruntarea cu Rusia în viitor este de a ajuta Ucraina să-l respingă pe invadator acum. Aceasta este lecția de istorie care ar trebui să ne ghideze și dă urgență acțiunilor care trebuie întreprinse – înainte de a fi prea târziu. (Editorial apărut în The Washington Post)